Fostul candidat la alegerile prezidențiale din 2024 rămâne încarcerat, după ce magistrații Tribunalului București au amânat din nou analiza cererii sale de înlocuire a arestului preventiv cu o măsură mai puțin severă.
Călin Georgescu se află în arest preventiv din 29 septembrie, acuzat de înșelăciune cu un prejudiciu estimat la 1,1 milioane de euro. Acuzația pare să o depășească pe cea legată de promovarea ideologiei legionare, pe care o cere pentru el același tribunal. Cererea sa de astăzi — să fie plasat sub arest la domiciliu sau sub control judiciar în loc să rămână în arest strict — a fost respingere indirectă prin amânare. Tribunalul i-a spus, în esență, că trebuie să aștepte.
Motivele adevărate stau în faptul că magistrații au găsit o scuză procedurală legitimă: lipsea motivarea hotărârii prin care Curtea de Apel București a decis prelungirea arestului preventiv în urmă cu o săptămână. Fără acea motivare scrisă, orice decizie asupra cererii Georgescu ar fi fost fragilă din punct de vedere juridic. Prin urmare, dezbaterile s-au amânat pentru luni, 9 noiembrie.
Ce înseamnă asta, concret? Că sistemul justiției funcționează cu rigoare procedurală — ceea ce e bine — dar și că pentru Georgescu și apărare lui, fiecare amânare e într-adevăr o lună în plus de pușcărie, indiferent de culpa finală. Și pentru opinia publică, e semn că măsurile privind un caz atât de sensibil nu se iau pe ușor.
Poveștile din spatele arestului preventiv nu sunt ușor de urmărit pentru oamenii obișnuiți. Măsura arestului preventiv — aceea care ține cineva în penitenciar fără condamnare definitiv — e o unealtă severă a justiției, rezervată cazurilor în care riscul de fug, ascundere de probe sau continuare a delictului e considerat foarte ridicat. În cazul Georgescu, judecătorii și-au motivat decizia prin mai mulți factori: rolul public pe care l-a avut, posibilitatea de a influența martori (căng cine ar putea fi), și faptul că — potrivit acuzării — banii în cauză nu e de glum.
Ce cere apărarea lui Georgescu? Simplul lucru acela care pare normal oamenilor neiniție: să poată să aștepte procesul acasă, sub supraveghere electronică sau cu obligații judiciare. Magistrații au refuzat asta de mai multe ori, acum o fac din nou prin amânare, ceea ce e o trăsură clasică a dreptului procesual — când nu poți spune nu categoric, mai amâni.
Între timp, Călin Georgescu se află și sub urmărire într-un al doilea dosar: acela pentru promovarea ideologiei legionare și elogiere a unor condamnați pentru genocid și crime de război. La Judecătoria Sectorului 1, procesul ăsta de-abia a begun, cu termenul din 3 noiembrie închis. Deci Georgescu e acum în dublu dosar penal, una tras după alta, cu riscul de condamnări cumulative.
Cristela Georgescu, soția sa, a intervenit public pentru a-și apăra pe soț, invocând credința și justiția divină, spunând că oamenii care se bucură de arestarea lui se înșeală. Reacția are valoare doar pentru înțelegerea percepției din familie, nu pentru legea țării.
Dincolo de aspectele legale, ce se schimbă pe teren? Nimic, încă. Georgescu rămâne în spatele gratiilor, siguranța lui și a martorilor — după logica judecătorilor — e prioritară. Dar calendarul judiciar nu-i în favoarea lui. Următoarea dată când se va putea descheia pentru el o ușă de ieșire din penitenciar e în 9 noiembrie. Sigur că e posibil să se amâne din nou, pentru alte motive procedurale. E posibil și ca răspunsurile instanțelor să vină brusc, fără avertisment.
Pentru opinia publică, cazul rămâne o pată nerezolvată. Pentru justiție, e doar o în seria lungă de fișe de caz. Pentru Georgescu, e cotidian în cușcă.