Elevii din România care vor să păstreze bursa în anul școlar 2026-2027 trebuie să fie atenți la o regulă simplă, dar cu consecințe reale: depășirea unui anumit număr de absențe nemotivate într-o lună le poate costa banii pe care-i primesc lunar.
Limita strictă e de 10 absențe nemotivate pe lună. Orice elev care adună 10 sau mai multe absențe nemotivate în același calendar lunar pierde bursa pentru acea lună. Nu pentru anul întreg, nu cu avertisment preliminar — pur și simplu, luna respectivă nu primește bani. Pentru o familie care depinde de bursa socială, asta înseamnă o gaură de 300 de lei minimum în buget, și anumite consilii de administrație oferă sume mai mari.
De ce este această regulă aici? Pentru că guvernul, indiferent de culoare politică, a ales să coreleze sprijinul financiar cu prezența fizică la ore. Mesajul e clar: dacă lucrurile sunt dificile acasă și nevoi te forțează să ceri sprijin de la stat, una din contravalori e să-ți duci copilul la școală. E mai uman decât să-i ceri pe părinți să restituie bani, dar rămâne o măsură care poate duce la efecte neprevăzute.
Bursa socială acoperă, în principiu, elevii din familii cu venituri mici — sub 50% din salariul minim net pe economie. În septembrie 2026, asta insemna familii cu venit foarte redus. Dar mai sus te ajung și bursele sociale speciale: pentru orfani, pentru copiii din spitalul-școală, pentru copiii cu handicap. Acestea nu au condiție de venit, dar tot au condiție de prezență. Un copil orfan, bolnav, sau cu dizabilități severe nu e scuzat dacă absentează — dacă lipsește 10 zile nemotivate, luna aia se anulează.
Regula de la finele anului precedent e și ea strictă. Pentru a primi bursa socială în 2026-2027, elevul trebuie să fi promovat toate disciplinele în 2025-2026 și să fi obținut media 10 la purtare sau calificativul „foarte bine”. O singură corigenție, chiar la o materie, e suficientă pentru a fi exclus din eligibilitate. Asta creeaza o presiune pe copiii deja vulnerabili: nu doar că trebuie să se descurce financiar, trebuie și să se descurce la școală la nivel mediu — purtare perfectă, fără corigenții.
Cum funcționează procesul de obținere a bursei? În majoritatea cazurilor, pe cerere. Părintele sau elevul depun o cerere la scoală, prezintă dovezi de venit, și comisia decide. Doar pentru copiii care intră în categoria venituri foarte mici și sunt identificați automat pe listele agențiilor de plăți și inspecție socială, bursa e acordată de drept, fără cerere.
Listele se pot actualiza lunar. Dacă situația unei familii se schimbă — părintele găsește de lucru, primește un venit, sau, invers, pierde locul de muncă — poate fi adăugat sau scos din beneficiari la următoarea revizuire. În practică, birocrația școlii e adesea lentă, și mulți nu știu că pot cere actualizarea. Stau cu banii veniți și nu apelează. Alții nu ajung cu dosarele la timp și rămân neacceptați pentru o lună, doi.
Cuantumul minim e 300 de lei lunar pe elev. Consiliile de administrație pot suplimenta din fonduri locale sau din alte venituri legale ale școlii — donații, venituri din închirierea spațiilor, granturi. Efectiv, școli cu mulți donatori sau în zone mai bogate pot oferi burse de 400-500 de lei, iar altele, în mediul rural sau în București sud, rămân strict la 300.
Un detaliu care deranjează mulți părinți: dacă un copil are dreptul la mai multe tipuri de bursă (de merit și socială, de exemplu), poate primi doar una din bugetul Ministerului Educației. Dacă e genul de copil care merită bursă de merit (note bune) și vine dintr-o familie săracă, trebuie să aleagă. De obicei aleagă bursa de merit, care poate fi mai mare. Dar dacă în luna următoare cade nota și pierde bursa de merit, e prea târziu să treacă la socială — e o procedură lungă.
Vacanțele școlare sunt parțial acoperite — elevul primește bursa și în perioada vacanțelor. Dar pentru vacanța de vară, sunt alte reguli. Dacă elevul a rămas corigenț la mai mult de o materie sau a acumulat peste 20 de absențe nemotivate pe parcursul anului întreg, nu primește bursa de vară. Asta crează o situație ciudată: copilul pătrunde în vacanță fără sprijin financiar tocmai în perioada în care părinții au costuri crescute (cazare, mâncare, discipline suplimentare).
Bursele sunt oferite și copiilor din școlile particulare și confesionale, cu condiția să fie școlarizați fără taxe. Asta e o clauzulă importantă — doar dacă părintele a reușit să-și dea copilul la o școală privată care oferă gratuit locul, atunci copilul e eligibil. Altfel, statul nu finanțează burse la privat.
Ce se întâmplă efectiv? Un copil dintr-o familie săracă, care beneficiază de bursa socială, moare de spaimă în octombrie că a avut 3-4 absențe deja (poate pentru că părintele era bolnav și nu l-a putut duce la școală, poate pentru că copilul a fost bolnav și doar o parte din bilete s-au motivat). Știe că mai poate lipsi de 6-7 ori fără pierdere de bani. Dar copiii nu gândesc pe termen lung — lipsa pe nerv, pentru că nu-i ajung 300 de lei pentru ceva care-i trebuie, sau pur și simplu pentru că e frustrat. Crește riscul să treci peste 10 și să-ți pierzi banii.
Pentru părinți, presiunea e și mai mare. Dacă copilul absentează și pierde bursa, e considerată vina părintelui. Statul consideră că nu-l supraveghează, nu-l motivează. Dar în realitate, într-o casă în care mâncare și încălzire sunt probleme, a lua pe copil și a-l duce la școală e o decizie care poate implica sacrificii — apă caldă mai puțină, o masă mai puțin consistentă, sau pur și simplu nu-i ai nici o manie să-l pregătești dimineață când tu dormi la 2 noaptea după o tură la fabrică.
Mecanismul bursei e, în final, bun — combate abandonul școlar, le permite copiilor sărmani să cumpere caiete și pixuri. Dar marginea de eroare e mica. O lună, o clipă de neatenție, și copilul pierde dreptul. Recurența adversității pentru aceste familii e atât de mare încât regula, indiferent cât de rezonabilă pe hârtie, devine în realitate o clopot pe care aud-o mult prea des în sălile de clas.
Anul 2026-2027 nu va aduce schimbări pe această front. Regulile rămân. Spațiul pentru eroare, la fel de mic.