Este costisitoare deoarece utilizează alimente cu proteine valoroase, dar şi grăsimi şi hidraţi de carbon cu valoare mare.

Un rol foarte important îl are gustul, pregătirea amestecurilor, caracteristicile organoleptice necorespunzătoare putând să conducă la stări de subnutriţie chiar în condiţiile unei furajări considerate corespunzătoare.

În alimentaţia nurcilor intră:

• carnea crudă, ficatul, confiscatele de la abatoare – asigură 50-60% din valoarea nutritivă a raţiei. În crescătoriile specializate, 30-50% din cerinţele de proteină sunt asigurate prin făinurile de origine animală (de carne, sânge, peşte etc.). obişnuirea nurcilor cu consumul acestor furaje trebuie să se facă pe o perioadă de 5-6 zile.
• laptele şi ficatul crud se administrează ca suplimente puilor şi femelelor în perioada de lactaţie.
• În completare raţii se administrează 2-5% drojdie furajeră, 25% furaje de origine vegetală (şroturi, mazăre, tărâţe de grâu – prelucrate).

Nutriţia nurcilor în perioada de repaus sexual

La femele, această perioadă este între lunile iunie şi ianuarie (în iunie are loc înţărcarea puilor, iar în ianuarie începe pregătirea pentru montă).

La masculi, această perioadă este între aprilie şi decembrie (aprilie = sfârşitul împerecherilor şi decembrie = pregătirea pentru montă).

Femelele au greutatea medie între 1 –1,5 kg, iar masculii între 1,9-2,5 kg. Sporul cel mai important se înregistrează în perioada septembrie – octombrie: 2,5-3 g/zi pentru femele şi 3-4 g/zi pentru masculi.

Necesarul unei nurci adulte în perioada de repaus:

• de energie = 170 kcal EM/kg GV
• de proteină = 9,2 g PD/100 g EM sau 25 g PD/zi

Valoarea biologică a proteinei se referă la conţinutul în a.a. esenţiali: metionină, cisteină, triptofan, lizină, triptofan, izoleucină, histidină. Acestora li se va acorda o atenţie deosebită în lunile iunie-noiembrie, perioadă în care se formează învelişul pilos. Scăderea triptofanului şi cisteinei din raţie se poate produce în cazul folosirii unor produse bogate în colagen, iar a lizinei şi metioninei în urma prelucrării termice a hranei.

Normele de furajare pentru grăsimi sunt aceleaşi ca şi pentru tineret, cu precizarea că necesarul de acizi graşi nesaturaţi este mai scăzut, 0,5% din SU a furajului. În perioada de iarnă se va avea în vedere să nu se reducă conţinutul în grăsimi pentru că influenţează negativ funcţia de reproducere.

Cerinţele de hidraţi de carbon sunt de 3,5-4 g/100 kcal EM, adică 15-25% din EM a raţei se va asigura prin aceştia. O creştere la 30% influenţează necorespunzător dezvoltarea corporală.

Dintre vitamine, cele din complexul B sunt cele mai importante pentru toate categoriile de vârstă. Carenţa în vitamine B generează o patologie greu de diagnosticat şi de încadrat, confundându-se foarte uşor cu alte boli. Hipo- sau avitaminoza B₁ apare în cazul hrănirii nurcilor şi vulpilor cu peşte care conţine tiaminaze (apar tulburări de reproducţie, semne nervoase, deprecieri ale părului). Carenţa de B₆ determină tulburări de reproducţie, deprecierea blănurilor, influenţează negativ dezvoltarea). Avidina din albuşul de ou determină scăderea în greutate şi tulburări de reproducţie, fenomene care pot apărea şi în urma hrănirii cu carne provenită de la păsările cu diateză exsudativă.

Hrănirea nurcilor în perioada de pregătire pentru montă şi în perioada împerecherilor

Această perioadă se derulează în intervalul ianuarie-martie. Hrănirea în acest interval este foarte importantă pentru prolificitate şi dezvoltarea produsului de concepţie.

Hrana se va distribui în 2 tainuri, iar dacă animalele sunt foarte slăbite sau temperatura ambiantă este scăzută, chiar în 3 tainuri.

În luna martie, când apetitul este diminuat şi când are loc împerecherea, se va distribui un singur tain pe zi.

În această perioadă, nivelul energetic al raţiilor la fi de 175 kcal EM/animal/zi şi se va suplimenta cu 4-4,5 g grăsimi. Nivelul proteic ca fi de 10-11 g PB/100 kcal EM.

În timpul perioadei de montă, animalele pierd cca 25-30% din greutatea corporală.

Trebuie evitată administrarea de furaje bogate în grăsimi libere şi uleiuri vegetale. Dacă totuşi acestea vor fi folosite, se va ridica nivelul de vitamină E până la 10-20 mg tocoferol/kg GV.

Conţinutul în glucide va creşte la 5-5,5 g/100 kcal EM.

În cazul unei temperaturi foarte scăzute, hrana va fi încălzită la o T^o mai ridicată de 10^oC. De asemenea va fi încălzită şi apa, care se va administra de 4 ori pe zi.

Nutriţia nurcilor gestante

După 2-3 zile de la montă, apetitul femelelor revine la normal şi îşi vor reface treptat greutatea.

Femelele sterile se recunosc prin sporuri în greutate mai mari.

Începutul gestaţiei se consideră a fi ultima decadă a lui martie. Din acest moment, până pe 10-15 aprilie se va creşte nivelul raţiei pentru a se reface greutatea iniţială. Astfel, între 20 martie – 15 aprilie, conţinutul caloric va fi de 230-280 kcal EM/kg GV, apoi scade treptat la 180, iar cu două săptămâni înaintea fătării cantitatea de hrană se va reduce cu 20-30%.

În raţie vor intra furaje bogate în proteine: ficat, carne macră, peşte, brânză de vaci, sânge. Compoziţia raţiei va fi: 50% proteine, 36,5% grăsimi, 13,5% glucide. Dintre sărurile minerale, Ca şi P sunt mai importante. Acestea se asigură prin introducerea în raţie a 25-30 g deşeuri de peşte (oase) sau a 5-6 g pastă de oase sau a 1,5-2 g de făină de oase.

Surse de vitamine: cea mai importantă pentru complexul B – ficatul, apoi drojdia furajeră şi furajele verzi. Vitaminele A, E, C, K pot fi asigurate prin verdeţuri de seră, urzici opărite sau alte nutreţuri verzi.

Se mai poate administra laptele, zara, laptele praf.

Se vor evita furajele conservate chimic, cele depozitate timp îndelungat, cele îngheţate şi cele murdare.

La sfârşitul gestaţiei se va asigura o raţie cu volum mic, administrată în 2 tainuri, iar la ultimele tainuri, raţia se va reduce la jumătate.

Apa se va asigura la discreţie. Insuficienţa apei conduce la fetofagie.

Nutriţia femelelor lactante

La această categorie, amestecul furajer trebuie să aibă un volum mic, dar să conţină toate substanţele nutritive şi să aibă un grad mare de digestibilitate.

Puii de nurcă au la fătare 7-12 g, iar la 30 de zile masculii au 200 g, iar femelele 100 g.

După 30 de zile de lactaţie, femelele au tendinţa de slăbire, iar la unele apare epuizarea de lactaţie. Din aceste motive, alimentaţia nurcilor în a doua perioadă a lactaţiei prezintă cea mai mare importanţă. Raţia se va înlocui pe decade, necesarul de nutrienţi crescând odată cu vârsta puilor. Se vor include în amestec furaje cu valoare biologică mare: lapte, brânză de vaci, deşeuri le la fabricile de brânzeturi.

În mai se reduce conţinutul de proteină la 9-10 g/100 kcal EM şi va creşte cantitatea de grăsime din raţie. Ridicarea valorii energetice a raţiei are ca scop reducerea cazurilor de canibalism între puii de nurcă.

Nivelul glucidelor trebuie să scadă sub 12-13% din valoarea calorică totală a substanţelor nutritive.

Hrana suplimentară a puilor se va administra în stare semifluidă. În cazuri deosebite se va adăuga în adăpători o soluţie de glucoză, lapte şi vitamine, începând de la 4-7 zile. Furajarea suplimentară a puilor este obligatorie la femelele cu mai mult de 5 pui, iar la celelalte începând cu a cincea săptămână de lactaţie, când se instalează epuizarea.

Amestecurile furajere se vor administra la 10^oC. O temperatură mai redusă, sau administrarea de furaje congelate duc la apariţia tulburărilor digestive.

Furajarea se va face în două tainuri, iar în zilele friguroase în trei tainuri, încălzite la 20^oC. Apa proaspătă va fi la discreţie.

Alimentaţia tineretului de nurcă – se va organiza în două perioade:

1.Perioada iunie-septembrie.

În primele luni de viaţă ritmul de creştere este deosebit de intens: la 2 luni au 40% din greutatea adultului, iar la 4 luni 80%.

Creşterea în lungime este importantă pentru calitatea blănii; până în septembrie ajunge la 96% din lungimea adultului.

În primele două săptămâni de la înţărcare, puii vor fi repartizaţi câte 4-6 fraţi într-o cuşcă, apoi câte 2 sau 1 în cuşcă.

Înţărcarea se produce la vârsta de 35-40 zile în cazul femelelor cu predispoziţie pentru epuizare, rămânând pentru alăptare încă 5-10 zile doar 2-3 pui mai slab dezvoltaţi.

Greutatea finală la care trebuie să ajungă tineretul la vârsta de 7 luni este de:

• pentru tineretul destinat sacrificării: femele 1,15 kg, masculi 2,15 kg
• pentru tineretul de reproducţie: femele 1,5-1,7 kg, masculi 2,5-2,7 kg (deci este necesară suplimentarea valorii energetice a furajului, comparativ cu cealaltă categorie.

Se va sigura:

• pentru prima ½ a lunii iulie – 150 kcal EM/kg GV
• pentru a doua ½ la lunii iulie – 170 kcal EM/kg GV
• pentru intervalul august-septembrie – 170-175 kcal EM/kg GV

Sporul mediu zilnic în perioada iulie-octombrie este de cca 8 g.

Nivelul proteic va fi între 6,8-9,2 g PD/100 kcal EM. La început necesarul de proteină este de 8-9 g, iar apoi scade la 7-8 g/100 kcal EM.

Se recomandă ca în amestecul furajer să se introducă furaje proteice complete, metionină şi alţi a.a. de sinteză, acest supliment fiind necesar în ultimele săptămâni înainte de sacrificare.

Conţinutul în grăsimi va fi de 5-5,5 g/100 kcal EM. Nu se va include în hrană grăsimea de porc care determină creşterea nearmonioasă. Uleiurile vegetale proaspete determină creşterea calităţii blănurilor. Grăsimile vor fi stabilizate prin adăugare de antioxidanţi (5-7 mg tocoferol/animal/zi).

Glucidele – 6-8 mg/100 kcal EM – se asigură prin fulgi de grăunţe.

Vitaminele B se asigură prin drojdia furajeră – 2-3 g.

Pentru Ca şi P – făina de oase, pasta de oase etc.

În intervalul iulie-august se vor administra 2 tainuri pe zi, iar în septembrie 1 singur tain.

În a doua jumătate a lui august are loc trierea tineretului (pt. reproducţie sau sacrificare).

2. Perioada a II-a

Cele două perioade sunt delimitate de luna septembrie, lună critică pentru că începe formarea blănii de iarnă: în septembrie creşte spicul, iar în octombrie creşte puful. O malnutriţie în perioada de debut a creşterii părului conduce la defecte grave ale blănurilor.

Până în luna octombrie, tineretul este hrănit cu aceeaşi raţie din perioada anterioară, diferenţierea hrănirii în funcţie de destinaţie făcându-se din această lună.

Proteina este elementul esenţial şi se asigură cu:

• făină de peşte – 10-15 g/100 kcal EM
• drojdie furajeră – 5-6 g/100 kcal EM
• şroturi de soia şi floarea soarelui – 8 g/100 kcal EM

Distribuie pe prietenilor