Miercuri, 18 februarie, la București, lideri ai crescătorilor de ovine și caprine din toată țara se așază la aceeași masă cu ministrul Agriculturii, Florin Ionuț Barbu, și cu președintele ANSVSA, dr. Alexandru Nicolae Bociu. ROMOVIS spune că aduce la discuții asociații profesionale din 40 de județe și că vrea o discuție fără ocolișuri despre ce se întâmplă, concret, cu oieritul românesc la început de an.
În invitația transmisă celor doi oficiali, federația cere „o întrevedere” pentru a găsi „o strategie” de creștere și dezvoltare a sectorului ovin și caprin. Documentul e asumat public de președintele ROMOVIS, Nicolae Cioranu, și de secretarul general, Ionică Nechifor.
De ce acum. Pentru că oieritul intră în 2026 cu mai multe fronturi deschise. ROMOVIS descrie o „situație tensionată” și pune pe masă patru lucruri care ard: exporturile de animale vii către statele UE rămân blocate, prețurile așteptate pentru mieii din acest an sunt „limitate”, plățile de la buget întârzie, iar relația cu medicii veterinari concesionari s-a înrăutățit după reducerea indemnizației lunare; veterinarii amenință cu suspendarea activității.
Când spui oierit, spui un sector mare, nu o nișă. La 1 decembrie 2024, România avea în jur de 10,233 milioane de ovine și caprine, potrivit datelor INS prezentate în presă pe baza comunicărilor oficiale. Asta înseamnă multă muncă în teren, multe exploatații mici și medii, dar și presiune uriașă când se blochează piața sau apar schimbări administrative peste noapte.
Întâlnirea de la București vine și pe fondul unei reorganizări care a lovit direct zona de zootehnie. În spațiul public, ROMOVIS pune explicit pe agendă „politicile în zootehnie după desființarea ANZ”. Dincolo de formulare, subiectul există: la final de 2025, o ordonanță de urgență privind reorganizarea Ministerului Agriculturii a prevăzut desființarea mai multor structuri, inclusiv Agenția Națională pentru Zootehnie, cu preluarea activităților și personalului în interiorul ministerului și la direcțiile județene.
Pentru crescători, asta nu e doar o schimbare de organigramă. ANZ înseamnă, în practică, registre de rasă, control, proceduri, avize, traseu instituțional. Dacă aceste lucruri se mută sau se fragmentază, fermierul simte imediat: unde depune, cine răspunde, cine semnează, cât durează.
Ce vor să discute, punct cu punct, fără să o spună în listă
ROMOVIS anunță o „dezbatere amplă” și vorbește despre o strategie pe termen scurt, mediu și lung. Pe foaie apar teme foarte concrete: criza de forță de muncă din ferme, formele viitoare de sprijin și ideea unei intervenții pentru achiziția de animale de rasă cu fonduri europene.
Apar și două subiecte tehnice, dar explozive, pentru cine crește animale pe seriozitate. Primul: relația dintre asociațiile care conduc registre de rasă și cercetarea românească. Al doilea: recunoașterea de noi linii și rase, în acord cu regulile naționale și europene.
În documentul citat public, ROMOVIS cere emiterea unui ordin de ministru pentru înființarea unui „Consiliu Științific” care să coordoneze, la nivelul MADR, împreună cu ASAS, recunoașterea noilor linii și rase obținute în institute și stațiuni de cercetare din România. Aici se joacă multe orgolii și, mai ales, controlul asupra unui mecanism care decide ce intră „oficial” în sistem.
De ce e ANSVSA la masă
Prezența șefului ANSVSA nu e decor. ANSVSA e instituția care gestionează partea sanitar veterinară și condițiile de mișcare a animalelor, inclusiv componenta care ține de comerț și restricții. La nivel oficial, ANSVSA îl are ca președinte pe dr. Alexandru Nicolae Bociu.
ROMOVIS vorbește, în același text, despre exporturi blocate către statele UE. Chiar dacă federația nu intră în detalii despre cauze în anunțul de convocare, subiectul e, inevitabil, unul sanitar veterinar și de reguli de piață. Dacă nu ai claritate aici, toate calculele din fermă devin o loterie: când vin cumpărătorii, la ce preț, pe ce condiții, cu ce documente.
Subvenții, nervi, veterinari concesionari
În teren, partea cu subvențiile e simplă: omul așteaptă banii ca să-și plătească furajele, transportul, tratamentele, oamenii. ROMOVIS spune că fermierii reclamă întârzieri la plata subvențiilor achitate de la bugetul de stat.
A doua fisură, tot mai vizibilă, e relația cu medicii veterinari concesionari. Federația vorbește despre amenințări cu suspendarea activității după înjumătățirea indemnizației lunare. Pentru o fermă, asta se traduce în blocaje rapide: acte, tratamente, mișcări de animale, controale, tot.
Nu e prima rundă. E încă una
Crescătorii de ovine au mai fost la Ministerul Agriculturii, inclusiv în ianuarie 2024, când au existat discuții tensionate despre reprezentare și despre reguli în zootehnie. Presa a consemnat atunci întâlniri și dispute publice între minister și grupuri de oieri, pe fondul nemulțumirilor legate de scheme și condiții.
În 2026, ROMOVIS încearcă să vină cu o formulă mai organizată: „strigarea” pe județe, invitație semnată, agendă scrisă, cereri punctuale.
Ce ar trebui să iasă din întâlnirea asta, dacă e luată în serios
Din tot ce comunică federația, se vede un lucru: oamenii nu mai vor promisiuni generale. Vor termene. Vor un traseu clar după reorganizarea din zootehnie. Vor un mecanism stabil pentru registre, rase, recunoașteri. Vor o poziție clară pe export și pe condițiile de mișcare. Vor reguli care să nu se schimbe din pix, în plin sezon.
Întâlnirea e programată pentru 18 februarie, la București. Dacă din sală ies doar comunicate elegante, oierii se întorc în ferme cu aceleași probleme. Dacă ies cu decizii scrise, ordine, proceduri și calendare, atunci „strigarea” ROMOVIS chiar produce ceva.
