Un chirurg oncolog refuză plicul, dar acceptă donații printr-o fundație. Cu banii strânși, secția pe care o conduce arată impecabil, iar echipa lui lucrează în condiții pe care puține spitale de stat le pot oferi.
Un medic care iese din tipar
Doctorul chirurg oncolog Dănuț Dejeu face o figură aparte în peisajul medical românesc. Nu ia „atenții” de la pacienți. În schimb, a înființat o fundație prin care cei care vor pot face donații. Banii sunt folosiți pentru bunul mers al secției pe care o conduce.
Din aceste sume, echipa lui a amenajat locul de muncă până la detaliu. Azi, secția arată atât de bine încât unii o compară, fără exagerări de efect, cu un hotel de cinci stele.
Sponsorizarea de 100.000 de euro și un singur lucru cerut: discreție
Am reușit să stau de vorbă cu medicul greu, printre operații și program încărcat. Mi-a povestit despre o sponsorizare de 100.000 de euro, primită pentru kituri moderne de pompare a substanțelor chimioterapeutice, folosite pentru a „spăla” zona tumorii după extirpare.
A ținut să ceară un lucru simplu: să nu fie divulgat numele donatorului. Motivația lui spune multe despre climatul public de la noi: chiar și când cineva face un bine, se găsește cineva să-l murdărească.
Aprecierea pacienților, nervii colegilor
Oamenii obișnuiți au reacționat, în general, cu apreciere. Pentru pacienți contează două lucruri: să fie tratați corect și să intre într-un loc în care nu te lovește din prima senzația de improvizație și nepăsare.
În breaslă, însă, astfel de exemple pot să deranjeze. Într-un sistem în care orgoliile sunt adesea mai mari decât rezultatele, un medic care capătă imagine bună prin bun-simț și muncă stârnește inevitabil reacții.
Un precedent vechi: „medicul săracilor”
Nu e prima dată când un astfel de caz produce tensiune. Acum peste 20 de ani, BIHOREANUL a scris despre doctorul Adrian Dușe, supranumit „medicul săracilor”. Nici el nu a fost încântat de popularizare. Nu din lipsă de asumare, ci din cauza reacției din interiorul sistemului.
Dejeu nu se plânge. Merge înainte
Doctorul Dejeu nu își plânge de milă că are același salariu ca un medic care operează rar. Nu se plânge nici că, nefiind în cercurile de relații ale Universității, nu își poate transmite ușor cunoștințele către tineri.
Merge pe calea lui. Spune că îl țin două lucruri: etica profesională și credința în Dumnezeu.
Îndemnul din titlu nu e pentru pacienți
Mesajul nu e către pacienți. Ei știu deja cum funcționează lucrurile, de multe ori pe propria piele. Mesajul e către sistem. Pentru că, într-o țară normală, un medic care refuză plicul și caută o soluție transparentă pentru secție nu ar trebui să fie o raritate. Ar trebui să fie regula.
