În fiecare toamnă ajungi în același punct. Mai plantezi câte ceva, știi că iarna vine sigur și îți pui întrebarea: ce acopăr, cum acopăr și de ce.
Nu există o dată fixă valabilă pentru toată țara. Contează vremea, solul și vârsta plantelor. În schimb există principii clare pe care le poți aplica în orice grădină din România. Articolul de față le explică și le leagă de un caz concret: tuia plantată în septembrie, hortensii, afin, rododendron, ceapă, usturoi și stoloni de căpșuni lăsați să ierneze sub protecție.
Când începi să acoperi plantele
Nu te uiți doar în calendar. Te interesează trei lucruri.
Temperatura. Aștepți ca nopțile să coboare constant sub zero. Ideal în jur de minus trei minus cinci grade câteva nopți la rând. Ziua nu mai trece mult de cinci grade.
Solul. Stratul de sus trebuie să fie puțin înghețat. Când lovești ușor cu sapa sau cu cizma, nu mai este noroi moale, ci o crustă subțire. Asta înseamnă că plantele au intrat în repaus.
Planta. Lăstarii tineri s-au lignificat, frunzele au căzut sau s-au uscat, creșterea s-a oprit.
Dacă acoperi mult mai devreme, sub material se face cald și umed, plantele mucegăiesc sau pornesc din nou în vegetație. Dacă aștepți până la geruri mari, riști să pierzi muguri, vârfuri de lăstari sau chiar plante întregi, mai ales la cele proaspăt plantate.
Tuia tânără în prima iarnă
Ai trei tuia plantați în septembrie. Sunt destul de înalți, dar încă tineri și fără rădăcini bine ancorate. La prima iarnă merită protejați, chiar dacă soiul este declarat rezistent.
De ce îi acoperi.
Să nu-i ardă soarele de iarnă combinat cu vântul rece. Aceasta usucă vârfurile și brunifică coroana.
Să nu le rupă zăpada ramurile. Coroana tânără nu rezistă bine la strat gros de zăpadă grea.
Să nu aibă oscilații puternice de temperatură zi noapte.
Metoda este simplă. Pentru tuia merg foarte bine husele din material agrotextil (pânză nețesută) albă, de 50–60 g/m². În exemplul dat au existat huse mai scurte, la care s-a mai cusut o porțiune de material ca să acopere complet coroana. Asta este o soluție foarte practică. Nu contează cum arată, contează să fie protejați.
Pașii sunt clari.
Strângi ușor coroana cu o sfoară, ca să nu se desfacă ramurile sub greutatea zăpezii.
Tragi husa peste pom, de sus în jos.
Legi materialul cu o sfoară în jurul trunchiului, ca să nu bată vântul pe sub el.
Fixezi marginea de jos în sol cu agrafe metalice sau bucăți de sârmă groasă îndoite.
Important este ca materialul să fie respirabil. Nu folii de plastic. Sub folie se face condens, apare mucegai și în zilele însorite se încălzește prea tare.
În climatele din majoritatea zonelor de câmpie și de deal din România, pui aceste huse când solul începe să înghețe la suprafață, iar nopțile au ajuns la minus trei minus cinci grade.
Hortensii. Una tânără și una cu frunză mare
Hortensiile se comportă diferit, după specie și soi. În exemplu apar două cazuri:
o hortensie tânără, recent plantată
o hortensie cu frunză mare care îngheață des
La ambele s-a făcut tăierea de toamnă, apoi s-au pus huse din material agrotextil.
Hortensia tânără are nevoie mai ales de protecția sistemului radicular. La ea este important să mulcești bine baza plantei cu frunze uscate, compost cernut sau mraniță. Deasupra, husa protejează restul tulpinilor de vânt și de ger direct.
La hortensia cu frunză mare, problema sunt mugurii floriferi. Aceștia se formează pe lăstarii existenți și pot fi distruși la temperaturi de minus cinci minus zece grade dacă sunt complet expuși. De aceea este util ca după o tăiere moderată să îndoi ușor ramurile, să le strângi și să le acoperi cu o husă care ține un strat de aer în jurul lor.
În România, pentru hortensii sensibile este bine să lucrezi în două trepte.
Îngrijești baza plantei și mulciul atunci când temperaturile de noapte ajung la zero și încep să apară înghețuri ușoare.
Tragi husele și închizi complet adăpostul când nopțile coboară constant sub minus cinci grade.
Afinul de cultură
Afinul suportă destul de bine frigul, mai ales soiurile adaptate pentru clima noastră. În exemplu, tufa a fost totuși acoperită, dar mai ales pentru protecție mecanică.
Motivul principal a fost să nu rupă zăpada ramurile subțiri. Când zăpada se așază și se îngheață în straturi, poate forța coroana și rupe vârfurile.
Poți proceda și tu la fel. Legi lejer tufa cu o sfoară, ca să fie mai compactă. Pui deasupra un strat de agrotextil sau o plasă care preia din greutatea zăpezii. La baza tufei adaugi un mulci de frunze, rumeguș sau ace de conifere, care menține rădăcinile la o temperatură mai stabilă.
Afinul plantat în plin câmp are nevoie de adăpost în special în iernile cu vânt puternic și zăpadă puțină. Dacă iarna aduce zăpadă suficientă, stratul de zăpadă este cea mai bună protecție.
Rododendronul
Rododendronul suportă mai greu combinația de soare puternic de iarnă, vânt și sol înghețat. Atunci frunzele se usucă, chiar dacă temperatura nu este extremă. În exemplu, rododendronul era și slab dezvoltat, probabil plantat într-un loc prea expus sau cu sol nepotrivit, deci și mai vulnerabil.
Un mod simplu și eficient de protecție este acoperirea cu o ladă de lemn întoarsă peste plantă. Practic îi faci o căsuță. Nu este ideal pe termen lung, dar pentru un exemplar amărât care oricum are nevoie de mutare, metoda merge.
Varianta mai curată este să montezi un mic paravan din plasa de umbrire sau agrotextil pe partea de sud și de vest, plus un acoperiș ușor care să nu lase zăpada să îl strivească. Solul trebuie să fie acoperit cu mulci acid, de tip scoarță de conifere, frunze de stejar, ace de brad.
În România, rododendronii se acoperă de regulă când solul începe să înghețe și se anunță primul val de temperaturi mai joase de minus cinci grade. Protecția este mai mult împotriva deshidratării și a arsurilor de iarnă, nu doar împotriva gerului.
Butași și răsaduri de plante ornamentale
În grădină apar mereu cutii sau rigole cu butași de arbuști ornamentali făcuți vara. Aceștia au încă un sistem radicular firav. Pentru ei este important să nu înghețe complet recipientul și să nu fie balansați mereu între dezgheț și îngheț.
În exemplu, butașii plantați în grădină au fost acoperiți pentru iarnă. Poți face același lucru foarte simplu.
Presari peste ei un strat de frunze uscate sau paie.
Pui peste tot o bucată de agrotextil, fixată cu pietre sau agrafe.
Astfel, solul îngheață mai lent, iar schimbările de temperatură sunt mai line. Primăvara vei avea un procent mai mare de prindere.
Ceapa, usturoiul și stolonii de căpșuni
În multe gospodării din România, ceapa și usturoiul se pun toamna. La fel, stolonii de căpșuni se plantează toamna târziu pe o brazdă separată, ca să dea plante viguroase în anul următor.
În exemplul dat, ceapa plantată toamna a fost acoperită cu fire uscate de aster de toamnă. Asta este o idee foarte bună. Tulpinile uscate lasă aerul să circule, păstrează zăpada pe loc și protejează terenul de bătaia directă a vântului. Poți folosi la fel crengi subțiri, resturi de tulpini de flori, paie curate.
Usturoiul a fost acoperit cu un strat de rumeguș. Merge, atâta timp cât folosești rumeguș vechi, nu foarte proaspăt, ca să nu consume prea mult azot la descompunere. La usturoi poți folosi și paie, frunze uscate sau un amestec de frunze și pământ mărunțit.
La stolonii de căpșuni lucrurile sunt simple. Ei au rădăcini superficiale și pot degera dacă iarna este fără zăpadă. Soluția este să acoperi rândul cu un strat ușor de paie, frunze uscate, fân vechi sau agrotextil subțire.
Cum alegi materialele de acoperire
În toate cazurile de mai sus apar aceleași tipuri de materiale.
Agrotextil alb, cu diferite grosimi. Este cel mai sigur pentru plante. Lasă aerul să circule, nu ține apa închisă în interior, nu supraîncălzește.
Resturi vegetale uscate. Paie, frunze, tulpini de flori, crengi subțiri. Ele funcționează ca un mulci natural.
Cutii, lăzi, „domuri” improvizate. Pentru rododendron, butași, tufe mici.
Important este să eviți folia clasică de plastic pusă direct pe plante. Folia este utilă doar dacă ai sub ea un mic tunel bine aerisit, pe care îl deschizi la dezgheț. Dacă o legi strâns pe arbust, vei avea condens, mucegai și frunze opărite în orice zi mai însorită de iarnă.
Ce înveți din exemplul acesta
Ai câteva principii clare pe care le poți folosi și la tine.
Plantele noi, la prima iarnă, merită protejate chiar dacă soiul este rezistent. Aici intră tuia, hortensiile, afinul proaspăt plantat, rododendronul, butașii și stolonii.
Nu acoperi „din august”, doar de frică. Aștepți ca solul să prindă ușor îngheț și nopțile să intre în regim de minus câteva grade.
Nu te zgârcești la fixare. Husele de tuia au fost prinse jos cu agrafe metalice. Asta evită ca vântul să le smulgă și să rupă ramurile.
La arbuști și conifere folosești întotdeauna materiale care respiră. La ceapă, usturoi și căpșuni lucrezi mai mult cu mulci și resturi vegetale.
Nu uiți de greutatea zăpezii. La afin, la hortensii, la tuia, forma coroanei și legarea cu sfoară contează la fel de mult ca materialul de acoperire.
Dacă respecți aceste lucruri simple, intri în iarnă liniștit. Plantele au ce le trebuie, nu suferă de frig inutil, nu se sufocă sub acoperiș, iar primăvara te trezești cu tuia verzi, hortensii care pornesc din mugurii păstrați, afin cu ramuri întregi, rododendron în viață, stoloni de căpșuni prinși și cultura de ceapă și usturoi ieșită uniform.
