Păpădia este o plantă comună, dar rădăcina ei conține substanțe care pot lega colesterolul LDL. Acesta este tipul de colesterol considerat nociv pentru organism. Rădăcina uscată și măcinată ajută corpul să elimine acest colesterol, ceea ce o face utilă în curele dedicate reducerii riscului de ateroscleroză.
Cele mai multe rezultate se obțin cu rădăcina transformată în pulbere. Planta poate fi folosită însă și sub formă de tinctură, decoct sau amestec în combinație cu alte plante. Fiecare metodă are același obiectiv. Susține circulația și metabolismul grăsimilor.
Pulberea de rădăcină se obține simplu. Rădăcinile uscate se mărunțesc fin cu o râșniță. Se ia o lingură de trei ori pe zi timp de o lună. Gustul este amar, așa că poate fi amestecat cu miere dacă îl consideri prea intens. În această formă, substanțele active ajung rapid în organism și sunt absorbite ușor.
O altă variantă este tinctura. Rădăcina se combină cu frunze uscate în părți egale. Amestecul se pune în alcool alimentar sau vodcă. Pentru o doză corectă se folosesc o jumătate de litru de alcool la o sută de grame de plantă. Sticla se lasă două săptămâni într-un loc răcoros, apoi se strecoară. Se iau câteva picături înainte de masă, timp de trei sau patru săptămâni. Tinctura sprijină circulația, curăță sângele și ajută la reglarea metabolismului.
Decoctul din rădăcină este cea mai blândă formă. Două linguri de plantă uscată se fierb un sfert de oră în jumătate de litru de apă. Se bea câte o lingură de două ori pe zi. Cura durează o lună. Băutura are un gust amar discret și poate fi consumată caldă sau rece.
Păpădia apare adesea în combinații de plante create pentru a susține vasele de sânge. Un amestec folosit în cure mai lungi conține rădăcină de păpădie, rizom de pir, rădăcină de saponaria și coada șoricelului. O lingură de plante se lasă la infuzat într-o cană cu apă clocotită. Se beau două căni pe zi. Cura se întinde pe câteva luni și se potrivește persoanelor care preferă tratamentele lente, dar constante.
Un alt amestec reunește rădăcina de păpădie cu coada calului, frunze de mesteacăn, coada șoricelului, rădăcină de saponaria, fructe de aronie și mătase de porumb. Plantele se infuzează jumătate de oră. Se beau trei jumătăți de cană pe zi. Cura durează trei sau patru săptămâni. Este o variantă mai intensă, potrivită pentru perioade scurte în care vrei să sprijini circulația și să reduci depunerile din vasele de sânge.
Rădăcina de păpădie rămâne una dintre cele mai accesibile plante din flora spontană. Poate fi adunată primăvara sau toamna, când substanțele active sunt concentrate în rădăcină. Uscarea se face în loc aerisit. Planta își păstrează proprietățile multe luni.
Păpădia are cea mai mare concentrație de substanțe active în rădăcini în două perioade. La începutul primăverii, înainte să apară florile, și toamna târziu, după ce planta intră în repaus. În aceste momente, planta trage zaharuri și compuși amari în rădăcină. Aici se formează inulina, un carbohidrat benefic pentru microbiomul intestinal. Inulina scade absorbția grăsimilor, reduce glicemia și hrănește bacteriile bune din intestin.
Rădăcina de păpădie are și un efect blând asupra ficatului. Stimulează secreția biliară și ajută digestia grăsimilor. Acest lucru explică de ce multe cure pentru colesterol includ plante amare. Ficatul lucrează mai eficient când primește substanțe amare.
Persoanele care au probleme cu glicemia pot beneficia de păpădie, deoarece inulina și compușii amari scad pofta de dulce și stabilizează nivelul de zahăr din sânge. Este o plantă utilă în perioadele când încerci să reduci alimentele dulci sau făinoase.
Rădăcina se poate păstra un an dacă este uscată corect. Uscarea lentă în casă poate duce la mucegai. Ideal e un loc aerisit și cald sau un deshidrator setat la temperatură mică. Rădăcinile groase trebuie tăiate în felii ca să se usuce uniform.
Pulberea trebuie măcinată imediat înainte de folosire. Uleiurile volatile se pierd repede dacă o lași mult timp în borcan. Dacă ai o cantitate mare, păstreaz-o sub formă de bucăți uscate și macină doar cât ai nevoie pentru o săptămână.
Tincturile din păpădie au o biodisponibilitate mai mare decât pulberea. Alcoolul extrage compușii amari, dar și flavonoidele care se absorb mai bine în prezența alcoolului. Persoanele care evită alcoolul pot pune doza într-o cană cu apă fierbinte. O parte din alcool se evaporă în câteva secunde.
Dacă ai probleme cu retenția de apă, păpădia poate ajuta pentru că are efect diuretic moderat. Este diferită de alte plante diuretice, pentru că nu scade nivelul de potasiu. Multe diuretice naturale elimină și potasiul, dar păpădia nu face asta. Este un avantaj clar pentru cei care o folosesc pe termen mai lung.
Florile de păpădie nu au efect asupra colesterolului, dar frunzele tinere sunt bogate în vitamina A și potasiu. Pot fi consumate în salate de primăvară, în special înainte să devină amare. Este o sursă bună de micronutrienți într-o perioadă în care alte plante verzi încă nu apar în grădină.
Solul în care crește păpădia contează. Planta absoarbe multe minerale, dar și metale grele dacă solul este contaminat. Evită zonele de lângă drumuri sau terenuri industriale. Cel mai sigur e să o aduni din livezi, poieni sau grădini curate.
Păpădia nu este recomandată persoanelor cu pietre mari la bilă. Stimulează bila și poate declanșa o colică dacă există o piatră blocată. Persoanele care au reflux gastric sever pot simți disconfort după ce consumă preparate concentrate din plantă.
Aceste rețete sunt folosite de mult timp în fitoterapie pentru efectele lor asupra metabolismului lipidic. Rădăcina acționează printr-un mecanism simplu. Leagă colesterolul și ajută corpul să îl elimine mai repede. Planta nu înlocuiește tratamentele prescrise de medic, dar poate fi un sprijin util într-un stil de viață care pune accent pe alimentație echilibrată și mișcare.