Cel puțin 83 de persoane, printre care un bebeluș și patru femei, au murit pe o ambarcațiune mică plecată din Gambia pe 7 august 2026. Barca a ajuns în Insulele Canare după 27 de zile pe mare, cu 44 de supraviețuitori la bord și mai multe cadavre pe punte. Din cei 128 de oameni care urcaseră, mai puțin de o treime au ajuns în viață.
Salvarea Maritimă spaniolă a localizat ambarcațiunea miercuri după-amiază, la 120 de kilometri de Gran Canaria, cu ajutorul unui avion de patrulare. La miezul nopții, nava Guardamar Urania a ajuns la fața locului. Joi dimineață, echipele de intervenție au găsit la bord 45 de supraviețuitori și cinci cadavre. Potrivit agenției EFE, care a citat Salvarea Maritimă spaniolă, starea mării a fost atât de agitată încât echipele nu au putut recupera trupurile rămase pe ambarcațiune — misiunea ar fi pus în pericol viețile salvatorilor.
27 de zile pe ocean: cum a fost reconstituită tragedia migranților din Gambia
Supraviețuitorii au fost duși la docul Arguineguín din Gran Canaria, unde au primit asistență din partea Crucii Roșii. Acolo au declarat că au pornit la drum cu peste o sută de persoane și că mulți dintre cei morți în timpul traversării au fost aruncați în ocean. Numărul final al victimelor — 83 — a fost stabilit scăzând supraviețuitorii confirmați din totalul pasagerilor cu care plecase barca, conform marcajelor identificate de Garda Civilă spaniolă.
Garda Civilă a confirmat că marcajele ambarcațiunii corespundeau înregistrărilor unei bărci care ieșise din Gambia pe 7 august, cu 128 de persoane la bord, inclusiv patru femei și un bebeluș. Cotidianul spaniol El País a relatat că numărul morților a fost calculat pe baza declarațiilor supraviețuitorilor și a datelor de identificare ale bărcii, nu pe baza recuperării efective a trupurilor. Cinci cadavre descoperite joi dimineață la bord nu au putut fi preluate din cauza condițiilor mării.
Context și precedente
Ruta Atlanticului de Vest, de la coasta vest-africană spre Insulele Canare, acoperă în mod obișnuit peste 1.500 de kilometri. Ambarcațiunile folosite — de regulă bărci din lemn sau fibră de sticlă, supraîncărcate — nu sunt construite pentru traversări oceanice de lungă durată, fără echipamente de navigație sau provizii suficiente pentru un voiaj de aproape o lună. Organizația neguvernamentală Caminando Fronteras, care monitorizează mișcările migranților pe această rută, urmărește plecările și raportează dispariții, fără a avea autoritate de intervenție.
Statisticile publicate de Salvarea Maritimă spaniolă arată că în primele zile ale lunii septembrie 2026, în zona insulei El Hierro fuseseră înregistrate deja 2.478 de persoane salvate în 21 de ambarcațiuni, de la începutul anului. Pasagerii declarați la sosire proveneau din Gambia, Senegal, Mali și Guinea Conakry.
Reacții oficiale și pașii următori ai anchetei
Autoritățile spaniole nu au emis o declarație oficială separată față de confirmările tehnice transmise agenției EFE. Garda Civilă a comunicat datele de identificare ale ambarcațiunii și a confirmat componența grupului plecat din Gambia. Salvarea Maritimă a informat despre desfășurarea operațiunii și despre imposibilitatea recuperării cadavrelor din cauza condițiilor meteorologice. Crucea Roșie spaniolă a asigurat asistență la debarcare pentru cei 44 de supraviețuitori și a preluat declarațiile acestora privind circumstanțele traversării.
1
2
3
4Ancheta privind circumstanțele exacte ale morților rămâne deschisă. Garda Civilă urmează să analizeze ambarcațiunea și mărturiile supraviețuitorilor pentru a reconstitui cronologia celor 27 de zile petrecuți pe ocean. Numărul de 83 de morți se bazează pe diferența dintre pasagerii înregistrați la plecare și supraviețuitorii confirmați la sosire — trupurile majorității victimelor nu vor putea fi recuperate. Cei 128 de oameni plecați din Gambia pe 7 august reprezintă o singură ambarcațiune, dintr-un număr mult mai mare care încearcă traversarea în fiecare an. Aproape două treimi dintre ei nu au ajuns.