„Desemnarea premierului ar trebui să pornească de la faptul că PSD este cea mai mare formațiune parlamentară”, a declarat Mihai Tudose, unul dintre vocile grele ale social-democraților în această negociere.
România intră în septembrie fără un guvern cu puteri depline. Ilie Bolojan conduce în continuare de la Palatul Victoria, dar mandatul său interimar are atribuții limitate — nu poate adopta ordonanțe de urgență pe teme sensibile, nu poate angaja cheltuieli bugetare majore, nu poate lua decizii structurale. Cu fiecare săptămână care trece, presiunea crește. Bugetul, reformele cerute de Bruxelles, proiectele de infrastructură — toate stau în așteptare.
Data de 1 septembrie nu e aleasă la întâmplare. Atunci începe sesiunea parlamentară de toamnă, iar o desemnare făcută în apropierea acestei date ar permite declanșarea imediată a procedurilor pentru învestirea unui nou cabinet. Practic, este cel mai devreme moment realist în care România ar putea ieși din blocajul guvernamental.
Grindeanu și Nazare, două viziuni diferite asupra viitorului guvern
Cele două nume vehiculate — Sorin Grindeanu din partea PSD și Alexandru Nazare ca variantă susținută de PNL — nu sunt echivalente ca semnificație politică. Alegerea dintre ele spune totul despre cum va arăta coaliția și cine o va conduce.
Dacă Grindeanu ajunge la Palatul Victoria, înseamnă că PSD a reușit să construiască o majoritate în jurul său. Social-democrații caută acum 233 de voturi — pragul necesar pentru învestire — și mizează pe sprijinul UDMR, plus parlamentari din alte grupuri. Calculele interne arată că ar putea ajunge undeva între 233 și 240 de voturi, dacă negocierile merg bine până la capăt. Nazare este o ecuație diferită. Fostul ministru de finanțe din guvernul Cîțu ar reprezenta o formulă în care PSD participă la guvernare fără să controleze funcția de premier — o majoritate alternativă, greu de asamblat, dar nu imposibilă.
Nicușor Dan, între aritmetică și calcul politic
Decizia finală îi aparține președintelui, iar Nicușor Dan se află într-o poziție delicată. Nu poate ignora realitatea parlamentară — PSD are cel mai mare grup și, dacă strânge voturile necesare, argumentul democratic e greu de combătut. Dar nici nu e obligat să desemneze candidatul celui mai mare partid dacă există o majoritate alternativă funcțională. Tocmai de aceea urmează consultări separate cu liderii PNL, USR și UDMR — vrea să știe dacă există sau nu voința politică pentru o asemenea construcție.
Aici intervine partea importantă: dacă PNL, USR și UDMR nu reușesc să demonstreze că pot aduna 233 de voturi în jurul lui Nazare sau al altui candidat agreat, mâna lui Nicușor Dan e forțată. Ar fi o repetare a situației din iarna trecută, când același calcul l-a adus pe Bolojan la conducerea guvernului interimar. Cu cât negocierile se prelungesc după 1 septembrie, cu atât costul politic al indecizie crește — sesiunea de toamnă aduce cu sine discuții bugetare, rectificări și angajamente față de Comisia Europeană pe care un guvern interimar nu le poate onora cu autoritate deplină.
Ce urmează după 1 septembrie și detaliul pe care nimeni nu-l rostește
Dacă PSD adună voturile și Nicușor Dan cedează aritmeticii, Grindeanu revine la Palatul Victoria. Dacă nu, Nazare intră în cursă — sau apare un al treilea nume pe care nimeni nu l-a rostit public încă. În absența unui acord clar până la 1 septembrie, președintele ar putea face o desemnare de principiu, lăsând negocierile finale să se desfășoare în paralel cu procedura parlamentară. Nu ar fi prima oară în istoria recentă a României când învestirea unui cabinet se transformă într-un maraton de 30 de zile.
Numele viitorului premier ar urma să fie anunțat în zilele imediat următoare lui 1 septembrie. Tocmai asta e tensiunea acestor zile: în politica românească, varianta despre care nu se vorbește e adesea cea care câștigă.
