În plin sezon al recoltelor, mii de legumicultori din România se confruntă cu aceeași problemă care se repetă aproape în fiecare an. Deși culturile au fost îngrijite luni întregi și producțiile sunt bune, o mare parte din legume riscă să rămână pe câmp. Lipsa cumpărătorilor, prețurile foarte mici oferite de intermediari și concurența importurilor îi împing pe mulți agricultori în pragul pierderilor.
În unele zone ale țării, producătorii spun că este mai ieftin să lase legumele pe câmp decât să plătească oameni pentru recoltare și transport.
Costurile au crescut, prețurile au scăzut
Pentru un hectar de legume, investițiile ajung la zeci de mii de lei.
Cheltuielile includ:
- semințe și răsaduri;
- fertilizanți;
- produse pentru protecția plantelor;
- apă pentru irigații;
- combustibil;
- folie, lădițe și ambalaje;
- salariile muncitorilor sezonieri;
- transportul către piețe sau centre de colectare.
În schimb, prețurile oferite producătorilor au scăzut drastic în ultimele săptămâni. În unele cazuri, legumele sunt cumpărate cu mai puțin de un leu pe kilogram, valoare insuficientă pentru acoperirea costurilor.
Intermediarii câștigă cel mai mult
Una dintre cele mai mari nemulțumiri ale fermierilor este diferența uriașă dintre prețul din fermă și cel din magazine.
De multe ori:
- agricultorul vinde cu 0,70–1 leu/kg;
- în piețele angro prețul se dublează;
- în supermarketuri și piețe, consumatorul plătește de trei sau chiar cinci ori mai mult.
Fermierii spun că cea mai mare parte a valorii adăugate rămâne pe lanțul de distribuție, în timp ce producătorul suportă toate riscurile.
Importurile pun presiune pe piață
În perioada de vârf a sezonului apar pe piață cantități importante de legume provenite din alte state.
Produsele din import ajung deseori în marile rețele comerciale prin contracte încheiate cu luni înainte, în timp ce micii producători români încearcă să își vândă marfa de pe o zi pe alta.
Această concurență contribuie la scăderea prețurilor oferite agricultorilor.
Lipsesc centrele de colectare și procesare
Specialiștii din agricultură atrag atenția că una dintre cele mai mari probleme este lipsa infrastructurii de valorificare.
În multe zone agricole nu există suficiente:
- centre moderne de colectare;
- spații frigorifice;
- unități de sortare;
- fabrici de procesare;
- cooperative funcționale care să negocieze direct cu marile lanțuri comerciale.
În lipsa acestor soluții, fermierii sunt obligați să vândă rapid, indiferent de preț.
De ce ajung legumele să putrezească pe câmp
Pentru mulți agricultori, recoltarea înseamnă o nouă cheltuială.
Dacă un kilogram este cumpărat cu 70 de bani, iar doar recoltarea, ambalarea și transportul costă aproape un leu, fiecare kilogram vândut generează o pierdere.
Din acest motiv, unii aleg să nu mai culeagă producția.
În alte cazuri, legumele sunt folosite ca hrană pentru animale sau sunt întoarse în sol pentru a deveni materie organică.
O problemă care se repetă aproape în fiecare an
Fenomenul nu este nou.
În ultimii ani au existat numeroase situații în care producătorii au aruncat:
- castraveți;
- dovlecei;
- pepeni;
- roșii;
- varză;
- ceapă.
Motivul a fost același: costurile de producție au depășit prețul oferit de cumpărători.
Ce soluții cer fermierii
Legumicultorii solicită măsuri care să permită valorificarea mai eficientă a producției românești.
Printre propunerile formulate de organizațiile din domeniu se află:
- dezvoltarea centrelor regionale de colectare;
- investiții în depozitare și refrigerare;
- sprijinirea cooperativelor agricole;
- contracte mai echilibrate între producători și retaileri;
- programe care să încurajeze consumul produselor românești.
Consumatorii pot susține producția locală
Specialiștii spun că alegerea produselor românești în sezon contribuie direct la susținerea fermierilor locali.
Atunci când legumele sunt cumpărate direct de la producători sau din piețele agroalimentare, o parte mai mare din preț ajunge la cei care au investit timp, muncă și resurse în obținerea recoltei.
Fără soluții pentru valorificarea producției, tot mai mulți agricultori avertizează că vor reduce suprafețele cultivate sau vor renunța complet la anumite culturi. Consecința ar putea fi o dependență și mai mare de importuri în anii următori, chiar și în cazul legumelor pe care România le produce din abundență în sezon.