Primele combine au încheiat deja recoltatul orzului în multe județe, iar campania la grâu este în plină desfășurare. Din punct de vedere agricol, 2026 se anunță un an mai bun decât precedentul în numeroase regiuni ale țării. Producțiile sunt mulțumitoare, iar culturile care au beneficiat de precipitații suficiente au depășit, în unele ferme, așteptările.
Din punct de vedere economic însă, situația este mult mai complicată. Mulți agricultori spun că diferența dintre un an cu producții mari și unul profitabil devine tot mai mică. Prețurile de valorificare au rămas la un nivel redus, în timp ce costurile de producție continuă să fie ridicate.
Producții bune în multe zone ale țării
Primele rezultate arată producții de orz care depășesc frecvent 7-8 tone la hectar în fermele bine tehnologizate. La grâu, estimările variază în funcție de zonă și de regimul precipitațiilor, cele mai bune exploatații raportând între 7 și 9 tone la hectar, în timp ce în zonele afectate de seceta din primăvară producțiile sunt mai apropiate de 5-6 tone.
Rapița a avut, de asemenea, un sezon relativ favorabil în multe județe, iar fermierii speră că această cultură va compensa o parte din pierderile înregistrate la cereale.
Prețurile îi obligă pe mulți să vândă imediat
Problema majoră nu este producția, ci piața.
În numeroase cazuri, grâul și orzul sunt cumpărate imediat după recoltare la aproximativ 0,80-0,90 lei pe kilogram. Pentru fermierii care au credite bancare, leasinguri sau facturi restante către furnizorii de îngrășăminte și pesticide, depozitarea recoltei nu reprezintă întotdeauna o opțiune.
Mulți sunt nevoiți să valorifice imediat producția pentru a-și asigura lichiditățile necesare continuării activității.
Costurile au crescut puternic
În ultimii ani, agricultura a devenit considerabil mai scumpă.
Cheltuielile includ:
- sămânță certificată;
- îngrășăminte;
- produse pentru protecția plantelor;
- motorină;
- piese și reparații pentru utilaje;
- salarii;
- transport;
- depozitare;
- dobânzi la credite;
- arendă.
În funcție de tehnologia aplicată și de zona agricolă, costurile pot depăși 5.000-6.000 de lei pe hectar la cultura grâului.
În aceste condiții, chiar și o producție foarte bună nu garantează automat un profit.
Diferența o face terenul aflat în proprietate
Fermierii care lucrează teren propriu au un avantaj important.
În multe zone din România, arenda a ajuns la echivalentul a câteva sute de euro pe hectar sau la cantități importante de cereale. Această cheltuială poate reduce semnificativ profitul unei ferme.
Exploatațiile care dețin suprafețe mari în proprietate reușesc să suporte mai ușor perioadele cu prețuri mici.
Mulți nu mai cred în depozitarea recoltei
În trecut, numeroși agricultori preferau să păstreze cerealele câteva luni, sperând la creșteri ale prețurilor.
Experiența ultimelor campanii i-a făcut însă mai prudenți.
Unii spun că au suportat costuri suplimentare cu depozitarea fără să obțină un preț mai bun la vânzare. Din acest motiv, tot mai multe ferme aleg să valorifice recolta imediat după recoltare, chiar dacă prețul nu este cel dorit.
Subvenția rămâne o componentă importantă
Pentru multe exploatații agricole, plățile directe reprezintă o parte importantă din veniturile anuale.
În anii în care prețurile cerealelor scad, subvențiile contribuie la menținerea echilibrului financiar și permit continuarea investițiilor sau achitarea unei părți din cheltuieli.
Fără aceste plăți, numeroase ferme ar încheia sezonul agricol cu pierderi.
Speranțele se mută spre culturile de toamnă
Mulți agricultori privesc acum către porumb și floarea-soarelui.
Starea acestor culturi diferă de la o regiune la alta, iar evoluția lor va depinde în mare măsură de precipitațiile din lunile iulie și august. Un episod prelungit de caniculă poate reduce semnificativ producțiile, în timp ce ploile venite la momentul potrivit pot salva campania agricolă.
Piața internațională influențează tot mai mult agricultura românească
Prețurile cerealelor nu mai sunt stabilite doar de recolta din România.
Cotațiile burselor internaționale, producțiile din marile state exportatoare, costurile transportului maritim și evoluția conflictelor din regiunea Mării Negre influențează direct prețul pe care îl primește fermierul român.
Chiar și într-un an cu producții excelente, o ofertă mare la nivel mondial poate menține prețurile la un nivel redus.
Campania agricolă din 2026 confirmă un paradox cu care fermierii români se confruntă tot mai des. Câmpurile oferă producții bune, însă calculele economice sunt mult mai puțin optimiste. Diferența dintre venituri și cheltuieli s-a redus, iar pentru multe exploatații profitul depinde de factori pe care agricultorii nu îi pot controla: evoluția piețelor, costul inputurilor și condițiile climatice din lunile următoare.
Pentru cei mai mulți fermieri, provocarea nu mai este doar să obțină o recoltă bună, ci să reușească să o transforme într-o afacere rentabilă.
