Brusturele este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale din flora spontană a României. Deși frunzele sale uriașe atrag imediat atenția, adevărata comoară se află sub pământ. Rădăcina este partea cea mai valoroasă a plantei și este folosită de secole în medicina tradițională pentru prepararea ceaiurilor, tincturilor, extractelor și unguentelor. Totuși, eficiența ei depinde foarte mult de momentul în care este recoltată.
Cum și când se culeg rădăcinile de brusture. Perioada care face diferența
Mulți oameni scot rădăcina din pământ atunci când au nevoie de ea, fără să știe că există doar două perioade în care aceasta conține cea mai mare concentrație de substanțe active.
Specialiștii recomandă recoltarea rădăcinilor fie toamna târziu, după uscarea părții aeriene, fie foarte devreme primăvara, înainte ca planta să înceapă să vegeteze.
În aceste momente, toate rezervele de energie și substanțele nutritive sunt depozitate în rădăcină.
De ce este importantă vârsta plantei
Brusturele (Arctium lappa) este o plantă bienală.
În primul an dezvoltă doar o rozetă mare de frunze și o rădăcină groasă, cărnoasă. Abia în al doilea an formează tulpina florală și produce semințe.
Pentru uz medicinal se recoltează, în general, rădăcinile plantelor din primul an de vegetație. Acestea sunt bogate în inulină, mucilagii, polifenoli și uleiuri volatile.
Rădăcinile plantelor care au înflorit devin lemnoase, mai fibroase și conțin cantități mai reduse de principii active.
Cum recunoști un brusture aflat în primul an
Planta nu are tulpină înaltă.
La nivelul solului se observă doar o rozetă de frunze mari, verzi, cu partea inferioară albicioasă și catifelată.
Dacă brusturele are deja tulpină înaltă și capitule cu cârlige, înseamnă că este în al doilea an și rădăcina nu mai este la fel de valoroasă.
Cum se recoltează corect
Rădăcina poate ajunge la peste 50 de centimetri adâncime, uneori chiar mai mult.
Se folosește o cazma sau o furcă de grădină, iar săparea se face la o distanță de aproximativ 20-30 de centimetri față de plantă pentru a evita ruperea rădăcinii.
După scoatere, pământul se îndepărtează ușor, iar rădăcina se spală rapid cu apă rece.
Nu este recomandată lăsarea ei mult timp în apă, deoarece poate pierde o parte dintre compușii solubili.
Cum se usucă
Rădăcinile groase se taie pe lungime sau în bucăți de 5-10 centimetri.
Se usucă într-un loc umbros, bine ventilat, ori într-un uscător la temperaturi de cel mult 40-45 de grade Celsius.
Uscarea completă poate dura câteva zile, în funcție de grosimea rădăcinii și de condițiile de mediu.
O rădăcină bine uscată devine tare și se rupe ușor la îndoire.
Cum se păstrează
După uscare, rădăcinile se depozitează în pungi de hârtie, săculeți din pânză sau borcane de sticlă bine închise.
Locul trebuie să fie uscat, răcoros și ferit de lumină.
În aceste condiții, își pot păstra proprietățile aproximativ doi ani.
Ce conține rădăcina de brusture
Analizele fitochimice au arătat că rădăcina conține numeroși compuși naturali, printre care:
- inulină;
- polifenoli;
- lignani;
- mucilagii;
- flavonoide;
- taninuri;
- săruri minerale;
- uleiuri volatile.
Datorită acestei compoziții, rădăcina de brusture este utilizată de mult timp în fitoterapie și în industria cosmetică.
La ce este folosită
În medicina tradițională, rădăcina de brusture este folosită pentru prepararea:
- ceaiurilor;
- tincturilor;
- extractelor;
- maceratelor;
- unguentelor;
- loțiunilor pentru scalp.
În cosmetică, extractul de brusture este întâlnit frecvent în șampoane și loțiuni destinate îngrijirii părului și scalpului.
Atenție la locul de recoltare
Brusturele nu trebuie cules de pe marginea drumurilor intens circulate, din apropierea zonelor industriale sau de pe terenuri tratate cu pesticide.
Planta poate acumula metale grele și alte substanțe poluante din sol, iar acestea pot ajunge în preparatele obținute din rădăcină.
Momentul recoltării este unul dintre cele mai importante detalii atunci când vine vorba despre brusture. O rădăcină culeasă la timpul potrivit, dintr-o plantă aflată în primul an de vegetație și uscată corect își păstrează cea mai mare parte din compușii naturali care au făcut din această specie una dintre cele mai apreciate plante medicinale din flora spontană a României.
