n parcurile din mai multe orașe din România au început să fie observați tot mai des papagali verzi, gălăgioși, cu coadă lungă și zbor rapid. Nu sunt păsări scăpate ieri dintr-o colivie, ci exemplare din specia „Micul Alexandru”, cunoscută științific ca Alexandrinus krameri sau Psittacula krameri, o specie exotică ajunsă să se adapteze surprinzător de bine la viața urbană.
Societatea Ornitologică Română a semnalat recent prezența puilor de papagal Micul Alexandru în parcuri din București și Iași. Descoperirea este importantă pentru că nu mai vorbim doar despre păsări adulte văzute ocazional, ci despre reproducere în libertate. Pentru Iași, observația reprezintă prima dovadă certă a unei cuibăriri reușite, potrivit relatărilor bazate pe datele SOR.
Specia a fost semnalată în libertate pentru prima dată în România în 2010, în București. De atunci, observațiile s-au înmulțit, iar în 2026 papagalul Micul Alexandru a ajuns să fie raportat în 14 județe, potrivit informațiilor comunicate de SOR și preluate de presa publică.
Cum au ajuns papagalii în orașele românești
Explicația cea mai probabilă este simplă: au scăpat din captivitate sau au fost eliberați intenționat. Micul Alexandru este una dintre speciile de papagali vândute ca pasăre de companie. Este frumos, inteligent, activ, dar și foarte zgomotos. Nu este exclus ca unele exemplare să fi fost eliberate de proprietari care nu au mai vrut sau nu au mai putut să le țină în casă.
Societatea Ornitologică Română a explicat că păsările au apărut în parcuri în mod accidental, cel mai probabil după ce au scăpat din captivitate, fiind o specie comercializată în pet-shopuri și piețe de animale. Specialiștii nu exclud nici eliberările intenționate.
Odată ajunși în libertate, papagalii au găsit în orașe exact ce le trebuie: copaci bătrâni, scorburi, hrană, temperaturi mai blânde decât în câmp deschis și mai puțini prădători. Parcurile mari, cimitirele cu arbori maturi, grădinile și zonele verzi dintre blocuri pot deveni rapid locuri bune pentru hrănire și cuibărire.
De ce rezistă iarna în România
La prima vedere, pare greu de crezut că o pasăre exotică poate trece peste iernile din România. Totuși, Micul Alexandru nu este atât de fragil pe cât pare. Specia provine din zone din Africa și Asia, dar s-a adaptat în numeroase orașe europene, inclusiv în regiuni cu ierni reci.
Secretul este orașul. În mediul urban, temperaturile sunt mai ridicate decât în zonele rurale din jur. Clădirile, asfaltul, betonul și traficul creează așa-numita insulă de căldură urbană. În plus, parcurile oferă adăpost, iar oamenii lasă sau pun hrană pentru păsări.
Iarna, papagalii pot consuma semințe, fructe rămase în arbori, muguri, hrană de la hrănitori și resturi vegetale. În București, exemplare din această specie au fost observate și în Parcul Natural Văcărești, mai ales iarna, când vin să caute hrană.
Ce mănâncă Micul Alexandru
Papagalul Micul Alexandru are un regim alimentar flexibil. Consumă semințe, fructe, muguri, flori, boabe, dar și hrană găsită în orașe. Această adaptabilitate îl ajută enorm. O specie pretențioasă ar fi avut șanse mici să se stabilească în parcurile românești. Micul Alexandru găsește însă resurse în aproape orice sezon.
În alte țări europene, papagalii din această specie au fost observați hrănindu-se cu muguri, flori, fructe și semințe, iar adaptabilitatea lor alimentară este considerată unul dintre motivele pentru care au prosperat în orașe. Muzeul de Istorie Naturală din Londra notează că specia mănâncă semințe, fructe, flori, muguri tineri și chiar scoarță de copac.
În România, prezența lor este încă mai redusă decât în marile orașe occidentale, dar tendința trebuie urmărită. Dacă există hrană, locuri de cuibărit și ierni suportabile, specia poate crește numeric.
De ce le plac parcurile
Micul Alexandru cuibărește în scorburi. Nu își construiește cuib ca o vrabie sau ca o mierlă, ci folosește cavități în arbori. De aceea, parcurile cu copaci bătrâni sunt foarte importante pentru el.
În orașele mari, arborii maturi oferă scorburi, iar spațiile verzi oferă hrană. În plus, parcurile sunt mai ferite de prădători naturali. O pasăre care se descurcă bine în apropierea oamenilor are un avantaj serios.
Aici apare și posibila problemă. Scorburile sunt folosite și de păsări native: ciocănitori, grauri, țicleani, pițigoi, dar și de lilieci. Dacă populațiile de papagali cresc mult, pot apărea conflicte pentru locurile de cuibărit.
Deocamdată, în România nu există suficiente date care să arate un impact puternic asupra speciilor autohtone. Dar în Europa de Vest subiectul este tratat cu atenție.
În Europa de Vest, specia este deja o problemă
În orașe precum Londra, Bruxelles, Amsterdam, Madrid sau Paris, papagalul Micul Alexandru a devenit foarte vizibil. În unele locuri, populațiile au crescut rapid, iar autoritățile și specialiștii discută despre efectele asupra păsărilor native, asupra culturilor agricole și asupra mediului urban.
În Marea Britanie, populația a crescut puternic în ultimele decenii, ajungând la zeci de mii de exemplare. The Guardian nota în 2026 că estimările British Trust for Ornithology indicau peste 30.000 de exemplare, iar creșterea a ridicat îngrijorări privind competiția cu păsările native și liliecii.
Muzeul de Istorie Naturală din Londra arată că papagalii Micul Alexandru se găsesc în zeci de țări din afara arealului natural, fiind una dintre cele mai de succes specii introduse la nivel global. În unele regiuni pot provoca pagube culturilor și pot concura cu fauna locală.
Ce riscuri există pentru România
În România, prezența lor este încă privită mai degrabă cu uimire și simpatie. O pasăre verde, exotică, văzută într-un parc din București sau Iași atrage imediat atenția. Mulți oameni o fotografiază și o postează pe rețelele sociale.
Totuși, specialiștii trebuie să urmărească evoluția. Riscurile principale sunt competiția pentru scorburile de cuibărit, presiunea asupra păsărilor native, posibile pagube în livezi sau grădini și extinderea rapidă în orașe cu multe spații verzi.
Nu orice specie străină devine automat invazivă. Dar o specie care se reproduce, se extinde și ocupă resurse folosite de fauna locală trebuie monitorizată.
Cum poate fi urmărită specia
Observațiile publicului sunt importante. SOR colectează date prin platforme și proiecte de monitorizare a păsărilor, iar fotografiile făcute în parcuri pot ajuta la stabilirea distribuției speciei. Ornitodata, baza de date a Societății Ornitologice Române, include observații recente pentru papagalul Micul Alexandru în România.
Pentru specialiști, nu contează doar prezența unei păsări. Contează dacă apare în același loc mai mulți ani, dacă sunt observate perechi, dacă există pui, dacă sunt identificate scorburi ocupate și dacă numărul exemplarelor crește.
Observarea puilor în București și Iași arată că specia nu este doar în trecere. Se reproduce în libertate. Acesta este pasul care schimbă discuția.
Ce trebuie să facă oamenii dacă văd astfel de papagali
Cel mai bun lucru este să îi fotografieze fără să îi deranjeze și să transmită observația către platformele ornitologice sau către specialiști. Nu trebuie prinși, hăituiți sau hrăniți excesiv.
Hrănirea păsărilor în parcuri poate părea un gest frumos, dar poate schimba comportamentul lor și poate favoriza creșterea artificială a populațiilor. În plus, hrana nepotrivită poate face rău păsărilor. Pâinea, covrigii sau resturile sărate nu sunt hrană bună pentru ele.
Dacă un papagal pare rănit sau foarte slăbit, este bine să fie anunțate organizațiile de profil sau serviciile locale competente, nu să fie luat acasă fără cunoștințe și autorizații.
O apariție spectaculoasă, dar care trebuie urmărită
Papagalul Micul Alexandru a devenit un simbol al felului în care orașele schimbă natura. O specie exotică, ajunsă probabil din colivii în parcuri, a găsit în mediul urban o nișă bună: copaci bătrâni, hrană, adăpost și temperaturi mai blânde.
Pentru public, imaginea este plăcută. Pentru biologi, este un fenomen care trebuie documentat. Astăzi, câteva perechi într-un parc pot părea o curiozitate. Peste ani, dacă populațiile cresc, discuția se poate schimba.
România este încă într-o etapă în care specia poate fi monitorizată atent, fără măsuri dure și fără panică. Datele strânse acum vor conta mai târziu. Ele vor arăta dacă Micul Alexandru rămâne o prezență exotică izolată sau dacă devine o specie urbană stabilă, cu efecte asupra păsărilor locale.
Deocamdată, un lucru este cert: papagalii verzi nu mai sunt doar păsări de colivie. În București, Iași și alte orașe, au început să facă parte din peisajul viu al parcurilor românești.
