Brusturele este una dintre plantele vechi ale gospodăriei românești, folosit mai ales pentru piele, inflamații ușoare și îngrijirea zonelor sensibile. În multe sate, rădăcina de brusture era pusă la macerat în ulei sau fiartă ușor în grăsime curată, apoi transformată în alifie pentru masaj. Oamenii o foloseau pe spate, pe genunchi, pe umeri sau pe încheieturi, mai ales după muncă grea, frig sau umezeală.
Astăzi, crema de brusture poate fi preparată acasă într-o variantă mai curată și mai ușor de păstrat: rădăcină de brusture, ulei vegetal și ceară de albine. Nu este un medicament și nu vindecă spondiloza cervicală, hernia de disc, artroza sau bolile reumatice. Poate însă ajuta ca un balsam local pentru masaj, prin efectul emolient al uleiului, prin încălzirea ușoară produsă de frecare și prin compușii din plantă, folosiți tradițional pentru piele și disconfort local.
Brusturele, cunoscut științific ca Arctium lappa, are rădăcină lungă, groasă, brună la exterior și deschisă la interior. Pentru cremă se folosește rădăcina, nu frunza. Rădăcina se recoltează de regulă de la plante tinere, înainte ca acestea să îmbătrânească și să devină fibroase. Cine nu cunoaște bine planta nu ar trebui să o culeagă la întâmplare, pentru că există riscul de confuzie cu alte plante. Cel mai sigur este să folosești rădăcină uscată cumpărată de la plafar sau de la furnizori serioși.
Rețeta simplă de cremă de brusture are nevoie de patru ingrediente: 50 g rădăcină uscată de brusture mărunțită, 250 ml ulei de măsline sau ulei de floarea-soarelui presat la rece, 25-30 g ceară curată de albine și, opțional, 5 picături de ulei esențial de lavandă. Uleiul esențial nu este obligatoriu. Pentru pielea sensibilă, mai bine se renunță la el.
Dacă se folosește rădăcină proaspătă, cantitatea poate fi de aproximativ 100 g, dar rădăcina trebuie spălată bine, ștearsă și lăsată câteva ore la zvântat. Nu se pune udă în ulei, pentru că apa favorizează alterarea cremei.
Prima etapă este macerarea în ulei. Rădăcina uscată se pune într-un borcan curat, se acoperă cu ulei și se amestecă. Borcanul se închide și se lasă 10-14 zile într-un loc călduț, ferit de soare direct. O dată pe zi se agită ușor. La final, uleiul se strecoară prin tifon des, iar planta se presează bine.
Cine vrea o variantă mai rapidă poate folosi macerarea la cald. Rădăcina și uleiul se pun într-un vas la bain-marie, la foc foarte mic, timp de două-trei ore. Uleiul nu trebuie să fiarbă. Dacă se încinge prea tare, planta se prăjește, iar crema capătă miros greu. Temperatura trebuie să rămână blândă, cât să extragă treptat compușii din rădăcină.
După strecurare, uleiul de brusture se pune din nou la bain-marie și se adaugă ceara de albine. Se amestecă până se topește complet. Pentru o cremă mai moale se folosesc 25 g de ceară la 250 ml ulei. Pentru o alifie mai tare, potrivită pentru borcănașe mici, se pot folosi 30-35 g. După topire, se ia vasul de pe foc și se lasă câteva minute să se răcorească. Dacă se dorește, se adaugă uleiul esențial de lavandă, apoi crema se toarnă în borcane curate și uscate.
Crema se lasă să se întărească la temperatura camerei. Se păstrează la rece, ferită de lumină, ideal în borcane mici, ca să nu fie deschis același recipient luni la rând. Dacă miroase rânced, își schimbă culoarea sau apare mucegai, se aruncă. O cremă făcută corect, cu plantă uscată și fără apă, se poate păstra câteva luni.
Folosirea este simplă. Se ia o cantitate mică și se masează zona dureroasă timp de 5-10 minute. Se poate aplica pe zona lombară, pe ceafă, pe genunchi, pe umeri sau pe încheieturi. Masajul trebuie să fie blând, nu agresiv. La durerile cervicale, crema nu se aplică pe față, pe zona ochilor sau pe pielea iritată. La genunchi și încheieturi, se masează circular, fără apăsare puternică.
Pentru dureri apărute după efort, frig sau stat mult într-o poziție incomodă, crema poate fi folosită seara, înainte de culcare. Zona se poate acoperi cu o pânză curată, nu cu plastic. Pielea trebuie să respire. Nu se recomandă folie alimentară strânsă pe piele, pentru că poate irita și poate încălzi excesiv zona.
În cazul durerilor de spate, crema nu trebuie folosită ca soluție unică dacă durerea coboară pe picior, apare amorțeală, slăbiciune, pierdere de control urinar sau durere puternică după căzătură. Acestea sunt situații în care trebuie consult medical. La fel, durerea de genunchi cu umflare mare, roșeață, febră sau imposibilitate de sprijin nu se tratează acasă cu alifii.
Pentru spondiloză cervicală, crema poate ajuta doar local, prin masaj și relaxarea zonei tensionate. Nu repară modificările coloanei. La fel, în artroză sau dureri cronice de genunchi, poate fi un ajutor de confort, dar nu înlocuiește tratamentul, mișcarea adaptată, controlul greutății sau recomandările medicului.
Există și persoane care trebuie să fie prudente. Brusturele poate provoca reacții alergice, mai ales la cei sensibili la plante din familia Asteraceae, unde intră și ambrozia, margaretele, crizantemele sau gălbenelele. Înainte de folosire, se face un test simplu: se aplică puțină cremă pe o zonă mică de piele, la încheietura mâinii sau pe antebraț, și se așteaptă 24 de ore. Dacă apare roșeață, mâncărime, usturime sau erupție, crema nu se folosește.
Crema nu se aplică pe răni deschise, eczeme active, arsuri, infecții ale pielii sau zone cu iritație puternică. Nu se folosește la copii mici fără sfat medical. Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să evite folosirea fără recomandare de specialitate, mai ales dacă se adaugă uleiuri esențiale.
Rețeta tradițională cu untură există încă în unele gospodării. Se făcea din rădăcină de brusture fiartă încet în untură curată, apoi strecurată și păstrată la rece. Varianta cu ulei vegetal și ceară de albine este însă mai stabilă, mai ușor de dozat și mai potrivită pentru cei care vor un preparat curat, fără miros greu.
Un borcănel de cremă de brusture poate fi util în casă, mai ales pentru masaj după muncă, frig sau efort. Dar trebuie folosit cu măsură și cu mintea limpede. Dacă durerea persistă, se agravează sau apare brusc, problema nu se rezolvă cu o cremă, fie ea naturală. Remediile din plante pot ajuta la confort, dar diagnosticul îl pune medicul.
Brusturele rămâne o plantă valoroasă, mai ales în îngrijirea pielii și în preparatele tradiționale. Folosit corect, într-o cremă simplă, poate fi un balsam bun pentru masaj local. Folosit cu promisiuni exagerate, devine doar încă o rețetă vândută ca minune.
