Văruirea trunchiurilor de pomi nu este un gest decorativ, ci o lucrare agricolă esențială. Varul aplicat pe scoarță protejează pomii de frig, soare, boli și dăunători. Un pom nevăruit este mai expus la fisuri, arsuri solare și infecții, în special în perioada de iarnă și primăvară.
De ce se văruiesc pomii
Scopul văruirii este protecția scoarței. În zilele însorite de iarnă și la începutul primăverii, trunchiul pomului se încălzește puternic, mai ales pe partea sudică. Noaptea, temperatura scade brusc, iar sucurile din țesuturi îngheață și se dilată, provocând crăpături adânci. Aceste răni, numite geruri, slăbesc pomul și permit pătrunderea bolilor.
Soarele de februarie și martie este la fel de periculos. Lumina puternică, reflectată de zăpadă, arde scoarța, mai ales la pomii tineri, transplantați recent, sau la speciile sensibile precum caisul, piersicul și cireșul.
Stratul alb de var reflectă razele soarelui și menține temperatura constantă. Astfel, scoarța nu mai suferă variații bruște, iar pomul rămâne sănătos.
Văruirea are și un rol sanitar. În crăpăturile scoarței iernează larve de insecte, ouă, spori de ciuperci și bacterii. Varul distruge o mare parte dintre acești dăunători și dezinfectează trunchiul.
Prin urmare, văruirea protejează pomii de arsuri solare, fisuri provocate de îngheț, boli, insecte și rozătoare.
Când se văruiesc pomii
Lucrarea se face de două ori pe an: toamna și primăvara.
Văruirea de toamnă este cea mai importantă. Se face după căderea frunzelor, dar înainte ca temperaturile să scadă sub 5°C. În România, perioada potrivită este între sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie. Aceasta protejează pomii pe timpul iernii și distruge o parte din larvele ascunse în scoarță.
Primăvara se face o văruire ușoară, de reîmprospătare, mai ales dacă stratul vechi s-a spălat de ploi sau zăpezi. Se aplică la sfârșitul lui februarie sau începutul lui martie, înainte de umflarea mugurilor. Dacă pomii nu au fost văruți toamna, lucrarea trebuie făcută cât mai devreme, imediat ce vremea permite.
Cu ce se văruiesc pomii
Cel mai folosit este laptele de var, o soluție simplă și eficientă. Se obține din var stins, apă și un liant care ajută compoziția să adere mai bine la scoarță. Pentru protecție suplimentară, se adaugă sulfat de cupru sau alte substanțe antiseptice.
O rețetă clasică pentru 10 litri de soluție conține:
- 2,5 kg var stins (1–1,5 kg pentru pomii tineri);
- 250–300 g sulfat de cupru (piatră vânătă);
- 100 g clei (PVA, clei de tapet sau clei de oase);
- 10 litri de apă.
Mod de preparare:
Se amestecă varul cu jumătate din apă. Separat, se dizolvă sulfatul de cupru în 1–2 litri de apă caldă, apoi se toarnă peste amestecul cu var. Se adaugă cleiul dizolvat în apă rece, apoi se completează cu restul de apă până la 10 litri. Amestecul se strecoară înainte de folosire, pentru a evita grunjiile.
Pe piață există și vopsele speciale pentru pomi, care conțin var, liant și substanțe antifungice. Acestea sunt mai rezistente la ploaie, dar mai scumpe.
Unii grădinari folosesc vopsele acrilice sau emulsii pe bază de apă, însă ele trebuie verificate înainte de aplicare, deoarece unele tipuri pot sufoca scoarța pomilor tineri.
În gospodării, se mai folosește o variantă naturală, amestecând varul cu ingrediente precum cenușă, zer sau săpun de casă, pentru o aderență mai bună și efect antiseptic.
Cum se face văruirea corectă
Înainte de văruire, trunchiul trebuie curățat. Se îndepărtează scoarța moartă, mușchii și lichenii, pentru ca varul să adere bine. Se lucrează într-o zi umedă, când scoarța este moale. Sub pom se întinde o folie, iar resturile curățate se adună și se ard, pentru a distruge posibilii dăunători.
Curățarea se face cu o perie dură din plastic, o racletă de lemn sau o bucată de sac de iută. Nu se folosesc perii metalice, care pot răni trunchiul.
Dacă există răni sau fisuri adânci, acestea se curăță până la lemn sănătos și se ung cu mastic sau pastă specială.
Văruirea se face într-o zi uscată, cu o pensulă lată sau cu o pompă de stropit. Stratul se aplică uniform, de la baza trunchiului până la primele ramuri. Se pot acoperi și o treime din ramurile groase, mai ales la pomii bătrâni. Grosimea optimă a stratului este de 2–3 mm.
Soluția trebuie să intre în toate crăpăturile. Un strat prea subțire se spală ușor, iar unul prea gros se va desprinde.
După văruire, pomii sunt mai bine protejați de soare, ger și dăunători. Scoarța rămâne sănătoasă, nu crapă, iar bolile nu mai pătrund atât de ușor. Văruirea este o metodă simplă, ieftină și naturală de protejare a livezii.
Un strat de var aplicat toamna și reîmprospătat primăvara ajută pomii să treacă iarna fără probleme și să pornească în vegetație mai puternici, asigurând o recoltă sănătoasă și bogată.
