Președintele Nicușor Dan a semnat, în urmă cu câteva zile, decretul prin care Cătălina-Ioana Șerboi este eliberată din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.
Demisia lui Șerboi nu a ieșit din neant. Procesul a fost inițiat oficial marți, 20 octombrie, când Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat, în unanimitate, propunerea de eliberare din funcție. Decizia a urcat apoi la președintele României pentru semnare, iar semnarea s-a concretizat cu publicarea decretului în Monitorul Oficial — modalitatea prin care orice hotărâre prezidențială devine executorie.
Ce diferențiază cazul Șerboi de alte demisii din magistratură este modul în care a intrat ea în breasla. Majoritatea magistraților în România parcurg Institutul Național al Magistraturii — o instituție de formare riguroasă care garantează o cât de cât uniformă pregătire teoretică și practică. Șerboi a urmat o rută complet diferită: a intrat în magistratură direct prin decretul prezidențial nr. 724 din 6 august 2018, în urma unui concurs de admitere, fără să treacă prin INM. Înainte de magistratură, era polițistă.
Alegerea acestui traseu nu este o chestiune pur vocațională. Ea are, cum remarcă și observatorii din domeniu, o dimensiune financiară și profesională distinctă. Cei care intră în magistratură pe calea concursului direct — în afara instituțiilor de formare — păstrează adesea o perspectivă diferită asupra carierei juridice și asupra instituțiilor în care lucrează. Nu toți sunt pregătiți în același ritm și după aceleași standarde.
După doi ani jumătate de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, la 1 mai 2023, Șerboi a fost transferată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 prin hotărârea nr. 327 a CSM din 4 aprilie 2023. Mutarea a fost formală și firească în aparență — o redistribuire a resurselor magistraturii pe întreg teritoriul Bucureștiului. Totuși, mutarea însuși poate fi un semnal: relocarea unui magistrat de la o instanță la alta nu se produce fără motive, iar motivele rareori sunt pe deplin transparente pentru publicul larg.
De la acel transfer și până în octombrie 2026, Șerboi a stat în funcție trei ani și cinci luni în Sectorul 3. Apoi, cuiva — fie în interiorul magistraturii, fie pe alt nivel al puterii — i s-a părut că e momentul ca ea să plece. Cererea de eliberare din funcție — demisia — a venit, cel mai probabil, din partea magistratului însăși, dar procesul de aprobare trece obligatoriu prin CSM.
Chestiunea reală nu e dacă o procuroare pleacă din Sectorul 3 — asta se întâmplă des, erozia cotidiană a instituțiilor. Chestiunea e ce povestește demisia acestei anumite persoane despre modul în care funcționează magistratura din interiorul acesteia. Faptul că un magistrat intrat pe o cale neobișnuită, fără pregătirea instituțional-uniformă a majorității colegilor, pleacă după opt ani sugerează ceva despre compatibilitate, despre presiuni, despre credibilitate profesională, sau pur și simplu despre oboseală.
Decretul prezidențial este acum public. Data de 9 noiembrie 2026 este marcată. Cătălina-Ioana Șerboi nu mai este procuror la Judecătoria Sectorului 3. Ceea ce va face ea după, nu se știe — carierele în magistratură, chiar atunci când se încheie, lasă multe întrebări fără răspuns public. Sigur este că un post vacantă a rămas în Sectorul 3, și că magistratura va trebui să-și ajusteze resursele în consecință. Plecările constante din justiție, indiferent de cine pleacă și cum pleacă, au un cost pe termen lung: o infrastructură goală nu poate funcționa eficient, iar eficiența justiției nu-i un detaliu — e baza despre care depinde încrederea unei întregi societăți în stat.