Valeriana- tehnologia ecologică de cultivare
Amplasarea culturii. In funcţie de perioada de infiinţare a culturii va fi aleasă şi succesiunea corespunzătoare a culturilor. Astfel, in cazul in care cultura este infiinţată in toamnă, cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele pentru boabe care sunt recoltate devreme (mazărea şi fasolea), dar şi cerealele păioase sau culturile furajere pentru masă verde. Dacă va fi infiinţată cultura in primăvară, atunci poate fi amplasată şi după specii care sunt recoltate mai tarziu in toamnă, precum soia sau porumbul. Pentru a fi prevenită infestarea cu boli şi dăunători, este recomandată revenirea valerianei pe acelaşi teren după 5-6 ani.
Administrarea îngrăşămintelor. Valeriana răspunde bine la aplicarea ingrăşămintelor. Este recomandată aplicarea a 15-20 t gunoi de grajd/ha, bine fermentat, mărunţit şi cat mai uniform aplicat. Gunoiul trebuie aplicat vara sau toamna şi va fi incorporat sub arătură.
Lucrările solului. După eliberarea terenului de resturile vegetale ale plantei premergătoare care sunt recoltate cat mai devreme, este recomandat să fie efectuat un dezmiriştit, apoi urmează arătură adancă, efectuată cu plugul in agregat cu o grapă.
După arat şi pană la semănat, arătura trebuie să fie intreţinută prin discuiri repetate, pentru a fi distruse buruienile care răsar şi pentru a fi conservată rezerva de apă din sol. Pentru pregătirea patului germinativ va fi folosit un combinator, pentru ca terenul să fie cat mai bine nivelat. Inainte de semănat se va tăvălugi, deoarece seminţele sunt mici şi adancimea de semănat trebuie să fie foarte mică, de 1-2 cm.
Sămânţa şi semănatul. Cultura de valeriană poate fi infiinţată prin semănat direct sau prin răsad.
Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie să fie sănătoasă, să fie produsă in loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificată şi să provină din recolta precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierde foarte uşor. In cultură există soiul local „Măgurele 100”. Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fie de minimum 80%, iar germinaţia de minimum 50%.
Semănatul va fi efectuat cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru seminţe mici, la distanţa de 50 cm intre randuri, cu o normă de sămanţă de 4-6 kg/ha. Va fi urmărită realizarea la răsărit a unei densităţi de 20-30 plante/m2. Seminţele pot fi amestecate cu nisip, cenuşă sau rumeguş, pentru o distribuire cat mai uniformă.
Infiinţarea culturii prin răsad este mai sigură şi presupune consumuri mici de sămanţă. Răsadul poate fi produs in straturi reci, in răsadniţe incălzite sau semiincălzite; pentru un hectar de cultură este necesar răsadul produs pe circa 100 m2 de substrat. Cantitatea de sămanţă necesară este de 1-1,5 kg. Se poate semăna in luna august, pentru infiinţarea culturii in toamnă, sau in luna februarie, pentru infiinţarea culturii in primăvară.
Se recomandă ca, la plantare, răsadul să fie sănătos, turgescent, să fie scos in camp in ritmul plantărilor, pentru a nu se ofili, şi să fie fasonat inainte de plantare. La fiecare cuib pot fi adăugate mraniţă sau compost, pentru a se favoriza dezvoltarea armonioasă a plantelor.
Se plantează la distanţa de 50 cm intre randuri, asigurandu-se o densitate de 9- 10 plante/m2. După plantare, se udă pentru prinderea cat mai bină a răsadului.
Ulterior, este necesară completarea golurilor pentru realizarea densităţilor corespunzătoare.
Lucrările de îngrijire. Datorită ritmului lent de creştere de la inceputul perioadei de vegetaţie, există pericolul imburuienării culturii. Din acest motiv, sunt necesare praşile şi pliviri repetate, pentru controlul buruienile.
Cele mai periculoase boli, care pot produce pagube importante, sunt făinarea, rugina şi mana. Aceste boli pot fi combătute prin aplicarea unor produse pe bază de sulf muiabil in concentraţie de 0,6%, zeamă bordeleză in concentraţie de 1% sau alte produse pe bază de cupru (Champion 0,2%). Pentru combaterea dăunătorilor, de tipul viermilor sarmă şi larvelor cărăbuşului de mai, se recomandă respectarea unor măsuri preventive cum sunt rotaţia corespunzătoare şi lucrările corecte ale solului.
Recoltarea. Recoltarea in condiţii optime, cu maximum de acumulare şi conţinut in principii active, se realizează toamna, cand procesele de bioacumulare a substanţelor incetează, iar partea aeriană se ofileşte. Pentru recoltarea rădăcinilor poate fi folosit un dislocator pentru sfeclă sau plugul fără cormană. După recoltare, rădăcinile trebuie decoletate şi apoi spălate, pentru a fi indepărtat pămantul, operaţiune obligatorie, dar foarte laborioasă.
Uscarea poate fi efectuată pe cale naturală, in straturi subţiri (circa 5 cm), in incăperi curate, bine aerisite, sau artificial, la temperaturi de maximum 35-40oC.
Randamentul de uscare este de 4-4,5:1. Seminţele vor fi obţine in loturi special organizate in acest scop, de la culturi de doi ani.
Condiţiile de recepţionare pentru produsul uscat sunt următoarele: maximum 5% rizomi cu resturi de tulpini; maximum 5% rădăcini mai subţiri de 1 cm; maximum 0,5% corpuri străine organice; maximum 4% corpuri străine minerale; cel mult de 14% umiditate. Conţinutul in ulei volatil trebuie să fie de minimum 0,3%, iar cel in substanţe extractive de minimum 25%.
