Ambasadorii Uniunii Europene au adoptat, cu dificultate, cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, după săptămâni de negocieri tensionate în care statele membre au contestat din greu diferite prevederi.
Grecia, care deținea dreptul să stopeze procesul, a obținut o scutire pentru a continua transportul gazului lichefiat rusesc către clienți din afara Uniunii. Bulgaria a reușit să elimine două nume de pe lista finală: Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, și Vagit Alekperov, fondatorul și miliardarul din spatele grupului Lukoil. Portugalia și Germania și-au opus restricțiile asupra importurilor de produse pescărești rusești, fiind suficiente pentru ca acele măsuri să fie abandonate.
Negocierile au fost descrise drept „haotice” de observatori europeni, iar rezultatul final reflectă mai mult compromisurile politice decât o poziție comună puternică. Acordul este considerat diluat comparativ cu ceea ce inițial propuneau arhitecții măsurii, ridicând semne de întrebare asupra modului în care interesele economice naționale influențează răspunsul Bruxelles-ului la agresiunea rusă.
Cu toate acestea, pachetul nu este fără substanță. Măsurile vizează în mod direct motoarele economice ale Moscovei: sistemul financiar, complexul militar-industrial și sectorul energetic. Uniunea Europeană adaugă 32 de bănci rusești la lista interdicțiilor de tranzacții, vizează platformele de criptomonede și include pentru prima dată navele care asistă flota din umbră a Rusiei. Această flotă de nave, opacă și greu de urmărit, a devenit critică pentru Moscova în transportul petrolului pe piață mondială, ocolind sancțiunile stabilite anterior.
Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a prezentat pachetul în termeni clari: „Îl lovim pe Putin acolo unde îl doare cel mai tare: întreruperea liniilor financiare vitale pe care se bazează pentru a-și susține războiul.” Declarația ei sintetizează strategic intenția, chiar dacă rezultatul negociat nu ridică bar-ul atât cât și-ar fi dorit inițiatorii.
Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a salutat acordul și a subliniat că face progrese concrete în slăbirea economiei de război a Rusiei. „Într-un moment în care Ucraina a deținut inițiativa militară, sancțiunile noastre continuă să slăbească fundamentele economice ale efortului de război al Rusiei”, a scris von der Leyen pe X (fostul Twitter). Comisia a precizat că mașina de război rusă nu va putea beneficia de șocuri pe piața petrolului și că sunt luate măsuri pentru a interzice intrarea combatanților ruși în Uniune.
Însă dilarea acestui pachet arată o realitate greu de ascuns: coeziunea europeană în sancțiunile împotriva Rusiei rămâne fragilă atunci când interesele economice naționale sunt puse pe cântar. Grecia are relații comerciale semnificative cu sectorul gazelor rusești, Bulgaria găzduiește o populația rusă substanțială cu influență politică, iar alte state membre au industrii dependente de aprovizionare rusă. Fiecare excepție acordată în negocieri slăbește impactul total.
Acordul nu este o situație de tot sau nimic. Sancțiunile asupra sistemului financiar rămân severe și ating nerve vulnerabile ale economiei ruse. Adăugarea a 32 de bănci la lista neagră limitează accesul Moscovei la piaț internaționale și complică transferurile de capital necesare pentru finanțarea operațiunilor militare. Vizarea flotei din umbră este, de asemenea, o evoluție importantă, întrucât aceasta a fost o cale de ocolire a sancțiunilor anterioare.
Totuși, faptul că a fost nevoie de atâtea compromisuri pentru a aproba pachetul sugerează că pe măsură ce sancțiunile se acumulează, capacitatea Uniunii de a prezenta o poziție unificată și din ce în ce mai dură scade. Rusia se adaptează la fiecare nouă rundă de restricții, găsind rute alternative și parteneri care nu respectă embargoul. Fiecare dilare a unui pachet de sancțiuni oferă Moscovei spații mai mari de manevră.
Ceea ce urmează nu este o pauză. Bruxelles-ul deja discută contururile unui al 22-lea pachet. Dar modelul s-a format deja: negocieri lungi, compromisuri dureroase, rezultate mai slabe decât intenția inițială. Până la urmă, sancțiunile funcționează atunci când sunt într-adevăr unitate. O Europă care cântărește constant beneficiile comerciale propriului membru versus impactul asupra unui agressor extern este o Europă care se poate găsi curând în situația de a se jura la efecte din ce în ce mai slabe.