Trucuri esențiale pentru o recoltă bogată și aromată de mentă! Ghid tehnologic pentru cultivare ecologica

Amplasarea culturii. Se recomandă ca menta să fie cultivată ca plantă anuală şi să intre în cadrul asolamentului. Dacă menta este menţinută în cultură pe acelaşi teren mai mulţi ani, creşte exagerat de mult densitatea tulpinilor, în dauna producţiei de frunze şi de ulei volatil, solul se compactează, se îmburuienează, se înmulţesc dăunătorii şi bolile, ca de exemplu rugina (Puccinia menthae), care poate compromite recolta. De asemenea, în anii următori se formează stoloni scurţi, în cantitate mai mică, ce nu pot fi valorificaţi.

Există şi posibilitatea menţinerii mentei 2 ani pe acelaşi teren. În acest caz, se recomandă ca, în anul al doilea, la începutul vegetaţiei să fie lucrată plantaţia cu un cultivator, pentru afânarea solului şi combaterea buruienilor. Cele mai bune premergătoare pentru mentă sunt leguminoasele pentru boabe, borceagurile şi cerealele păioase. Nu se recomandă să fie cultivată mentă după lucernă, trifoi sau graminee perene care lăstăresc şi necesită, deci, lucrări suplimentare de întreţinere. La rândul ei, menta este bună premergătoare pentru unele prăşitoare sau plante de nutreţ, care, prin tehnologie, permit distrugerea plantelor de mentă care regenerează din părţile subterane.

Administrarea îngrăşămintelor. Menta este o plantă care valorifică bine îngrăşămintele organice, deoarece sistemul radicular nu este foarte bine dezvolat, iar ritmul de creştere a plantelor este foarte rapid. Este recomandată folosirea gunoiului de grajd, foarte bine fermentat şi aplicat cât mai uniform, care contribuie la îmbunătăţirea stării de fertilitate a solului, favorizează dezvoltarea masei vegetative şi creşterea conţinutului în ulei volatil. Pot fi aplicate 25-40 t/ha gunoi de grajd, toamna sub arătură, înainte de înfiinţarea plantaţiei. Mai pot fi folosite mraniţă sau compost, administrate pe rigole, odată cu plantatul stolonilor.

Lucrările solului. După cereale păioase sau leguminoase pentru boabe care sunt recoltate devreme va fi executat un dezmiriştit, după care se va ara adânc, la 25-30 de cm, cu plugul în agregat cu o grapă. Până în toamnă vor fi efectuate grăpări repetate, prin care este conservată umiditatea şi sunt distruse buruienile.
După premergătoare târzii va fi executat un dezmiriştit, apoi arătura adâncă; până la plantarea stolonilor terenul va fi întreţinut prin treceri cu grapa cu discuri, pentru mărunţirea bulgarilor şi distrugerea buruienilor.

Pentru plantare, solul va fi foarte bine mărunţit şi nivelat cu grapa cu discuri în agregat cu o grapă reglabilă şi bară nivelatoare. În cazul în care, din anumite motive, plantarea nu a fost realizată toamna, atunci pregătirea terenului trebuie efectuată primăvara foarte devreme, atunci când condiţiile climatice permit acest lucru, prin 1-2 lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.

Înfiinţarea culturii. Menta se înmulţeşte prin stoloni sau prin înrădăcinarea butaşilor tulpinali porniţi din nodurile stolonilor. Materialul de înmulţire trebuie să provină de la culturi ecologice de mentă care sunt desfiinţate. Recoltarea stolonilor pentru înfiinţarea noii culturi trebuie realizată în ritmul plantărilor. Datorită înrădăcinării superficiale, stolonii pot fi scoşi cu o furcă pe suprafeţe mici, sau printr-o lucrare efectuată fie cu plugul fără cormană, fie cu o lamă dislocator sau cu maşina de scos cartofi, pe suprafeţe mai mari.

De la loturile speciale pot fi obţinute circa 6-8 t stoloni/ha, iar cantitatea de stoloni recoltată de pe un hectar poate constitui material de înmulţire pentru până la 6 hectare. În cazul în care stolonii trebuie păstraţi peste iarnă, aceasta se poate realiza în silozuri special amenajate, prevăzute cu instalaţii de aerisire, iar stolonii vor fi udaţi permanent pentru a nu se deshidrata.

Plantarea este recomandat să fie efectuată toamna, deoarece astfel se realizează o mai bună înrădăcinare şi se obtine o densitate corespunzătoare a plantelor în câmp. În acest fel, lăstarii pornesc în vegetaţie mai devreme, în primăvară, au o dezvoltare mai rapidă şi rezultă producţii mai bune şi de calitate superioară.

Înainte de plantare, trebuie aleşi stoloni viguroşi, turgescenţi, care sunt fasonaţi cu foarfeci de vie, la 12-15 cm lungime şi la care se înlătură porţiunile brunificate. Plantarea stolonilor poate fi efectuată fie manual, fie semimecanizat. Plantarea manuală solicită o cantitate mare de forţă de muncă, în medie 15-17 muncitori pentru un hectar.

Distanţele recomandate dintre rânduri sunt de 70 cm la specia Mentha piperita, iar pentru Mentha crispa de 60-65 cm. Deschiderea rigolelor se va efectua în ritmul plantării pentru a nu se evapora apa din sol. Stolonii se înşiră pe fundul brazdei, petrecându-se câţiva cm şi imediat sunt acoperiţi cu pământ, manual cu sapa sau printr-o nouă trecere cu rariţa pe intervalul dintre rânduri, urmat de un tăvălugit sau grapat superficial pentru a se evita uscarea solului. Norma de stoloni este de 1400 kg/ha.

La plantarea semimecanizată sunt necesari doar 3 muncitori pentru înfiinţarea unui hectar de cultură. Pentru plantarea semimecanizată, sunt deschise rigole cu rariţa, la adâncimea de 15 cm; pe bara cultivatorului sunt montate cutiile cu stoloni şi scaune pentru muncitori.

În cultură există soiurile „Columna”, „Cordial” şi „Cristal”, la Mentha piperita, respectiv „Mencris” şi „Record”, la Mentha crispa.

Lucrările de îngrijire. După plantarea din toamnă nu mai sunt necesare alte lucrări. În primăvară, vor fi executate lucrări de prăşit între randuri şi de plivit pe rând, pentru a ţine sub control buruienile. În anumite situaţii, se recomandă un grăpat perpendicular pe direcţia rândurilor, cu grapa cu colţi reglabili, obligatoriu cu colţii îndreptaţi înapoi, astfel încât să nu fie scoşi stolonii din pământ. Praşilele vor fi efectuate până în faza de ramificare a plantelor; mai târziu, igiena culturală va fi realizată prin lucrări repetate de plivit.

În condiţii de insuficienţă a apei, este necesară irigarea. Sunt recomandate norme cuprinse între 300 şi 350 m3/ha pentru prima parte a vegetaţiei şi apoi, pe la începutul perioadei de înflorire, norme de 500-600 m3 apă/ha. Întotdeauna, după recoltare menta trebuie să fie irigată. Cele mai bune metode de irigare sunt irigarea pe brazde şi irigarea prin picurare. Irigarea prin aspersiune nu este recomandată deoarece există pericolul favorizării atacului de rugină (Puccinia menthae), care poate compromite recolta.

Controlul bolilor (rugină, antracnoză) se realizează prin măsuri preventive care se referă la: plantarea în toamnă a stolonilor sănătoşi, curăţaţi bine de resturi vegetale; fertilizarea raţională cu îngrăşăminte organice; distrugerea mentei sălbatice mai ales pentru zonele în care apa poate bălti şi solul este umed; revenirea culturii de mentă pe acelaşi teren după 5-6 ani.

Cei mai frecvenţi dăunători din culturile de mentă sunt păianjenul mentei, păduchele frunzelor sau puricele mentei, care nu provoacă pagube importante şi, de aceea, pot fi controlaţi prin metodele preventive menţionate şi în cazul bolilor.

Recoltarea. În situaţia în care materia primă va fi folosită pentru extragerea uleiului volatil, atunci recoltarea va fi efectuată când 50% din inflorescenţe sunt deschise; dacă se doreşte ca materia primă să intre în componenţa unor ceaiuri, ca material uscat, atunci recoltarea va fi efectuată când 30-40% din plante au înflorit. Recoltarea masei vegetative aeriene se efectuează prin cosit cu o cositoare mecanică. Se recomandă să se recolteze în ritmul distilării, pentru a nu se produce pierderi de ulei volatil.

Metoda de recoltare pentru suprafeţe mici poate fi cea manuală, cu coasa sau cu secera, cu care se taie lăstarii (herba). Pot fi utilizate pentru tăiere şi cositoarea mecanică sau vindroverul, care lasă masa vegetală tăiată în brazde, de unde, cu ajutorul maşinii de încărcat furaje, aceasta este încărcată în mijloacele de transport.

Recoltarea frunzelor poate începe atunci când frunzele au lungimi de 5-6 cm şi se realizeaza în mai multe etape. Se poate recolta frunză cu frunză şi se obţine, astfel, un material vegetal de cea mai bună calitate, care este aşezat în coşuri şi este transportat la locurile de uscare; această lucrare poate dura 14-15 zile. Nu se va recolta prea devreme, în faza de butonizare, deoarece uleiul volatil este în cantitate scăzută şi de calitate slabă.
Se mai poate recolta şi prin strunjire, prin trecerea mâinii de-a lungul lăstarilor şi detaşarea frunzelor, dar materialul vegetal este parţial distrus, zdrobit şi apar pierderi de ulei volatil.

Trebuie să se recolteze în miezul zilei, între orele 10 şi 14, pe timp însorit şi călduros, fără vânt, rouă sau ceaţă, iar frunzele trebuie să fie zvântate pentru a avea conţinutul maxim în ulei volatil.

Uscarea materialului vegetal se va efectua natural la umbră, în şoproane, poduri, pe o perioadă de 5-6 zile. Frunzele şi herba pot fi uscate şi artificial, la temperaturi de maximum 35ºC.

Condiţiile de recepţionare prevăd următoarele: maximum 14% umiditate; maximum 3-5 frunze brunificate pe fiecare tulpină; maximum 1,5% corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuri străine minerale; minimum 1% conţinutul în ulei volatil.

Producţiile pot fi de 10-20 t/ha herba proaspătă, respectiv 2,5-3 t/ha herba uscată sau 1-1,3 t/ha frunze uscate.

Distilarea. Obţinerea pe cale industrială a uleiului volatil de mentă se realizează prin distilarea masei vegetative proaspete sau uscate, cu ajutorul vaporilor de apă. Cele mai bune rezultate se obţin prin distilarea mentei lăsată să se ofilească în brazde, timp de 24-48 de ore (E. Păun, 1988). Din totalul uleiului volatil prezent în materialul vegetal supus distilării, 75% se obţine în prima oră de distilare, iar după circa 2 ore de distilare, este extrasă întreaga cantitate de ulei volatil. În timpul procesului de distilare trebuie să fie menţinuţi următorii parametrii: temperatura apei care intră în refrigerent trebuie să fie de maximum 15-20oC; temperatura distilatului format din apă şi ulei volatil, la ieşirea din refrigerent, trebuie să fie de 35-40oC, ceea ce va permite o decantare rapidă a uleiului volatil. Uleiul extras şi decantat, pentru eliminarea apei, va fi pus spre păstrare şi transportat în butoaie inoxidabile, care vor fi depozitate în încăperi răcoroase, ferite de foc (E. Păun, 1998).