Casa Națională de Pensii Publice a pornit distribuirea biletelor de tratament pentru 2026, dar pensionarii se confruntă cu o realitate grea: sumele pe care trebuie să le scoată din buzunar au crescut semnificativ, iar dorința de a pleca în stațiuni de tratament se concentrează masiv pe locații din apropierea.
Pentru seria care a început pe 29 mai, Casa de Pensii a pus pe piață 76 de bilete în cele șase stațiuni aflate sub administrația sa: Amara, Covasna, Geoagiu, 1 Mai, Nicolina Iași și Olănești. Distribuția nu a fost deloc echilibrată. Dintre 76 de bilete, 54 au fost repartizate pentru Nicolina Iași, pur și simplu fiindcă instituția are sediul în Iași și pensionarii de pe raza regională au preferat destinația apropiată. Stațiuni precum Amara sau Geoagiu, deși disponibile, rămân cu locuri nev&endute, fie din cauza distanței prea mari, fie din motive de accesibilitate și transport.
Reprezentanții CNPP au confirmat această tendință într-o declarație pentru Newsweek. „Fenomenul pe care îl observăm este clar: pensionarii aleg doar stațiunile accesibile, apropiate de domiciliu. Este un efect direct al vârstei și mobilității reduse. În multe cazuri, biletele pentru stațiuni îndepărtate rămân nevândute,” a spus oficialul instituției. Ceea ce pare o constatare simplă ascunde de fapt o realitate socială mai dureroasă: persoanele în vârstă evită deplasările lungi și schimburile multiple de transport, preferând confortul și securitatea unei cure apropiate, chiar dacă asta înseamnă accesare mai limitată la oferta disponibilă.
Pentru perioada până pe 29 mai exista posibilitatea unor contractări suplimentare cu alte stațiuni celebre, cum ar fi Vatra Dornei, Băile Felix sau Herculane, dar procedura birocratică de contractare și contestație consumă atât de mult timp încât aceste oferte se materializează abia cu 3-4 zile înainte de seria efectivă. CNPP a explicat că atunci când asemenea locuri se eliberează, instituția anunță presa și publicul, iar biletele se acordă fără repartizare și fără punctaj — pe principiul „cine află primul și vine cu documentele vine cu documentele le poate achiziționa.”
Anul 2026 va oferi 15 serii de tratament în total. Prima serie s-a desfășurat în perioada 27 aprilie – 13 mai, iar programul continuu se va întinde de-a lungul anului. Însă pentru mulți pensionari, decizia va depinde în egală măsură și de capacitatea financiară de a acoperi cota de participare pe care o impune statul.
Ministerul Muncii a anunțat 110.000 de bilete disponibile pentru 2026, dar realitatea bugetară e cu totul alta: există finanțare efectivă doar pentru aproximativ 56.000 de bilete. Asta înseamnă că mai mult de jumătate din biletele „disponibile” sunt de fapt fantome — anunțate pe hârtie, dar nefinanțate în practică.
Prețurile celor mai accesibile sejururi au crescut în comparație cu anul anterior. Un pachet complet de 16 zile, din care 12 cu tratament, costă între 3.480 și 3.688 de lei, în funcție de stațiune. Creșterea e de aproximativ 600 de lei. Pentru un pensionar cu pensia medie de 2.800 de lei, aceasta înseamnă o contribuție de 1.400 de lei — jumătate din pensia lunară, cu calculul că statul suportă cealaltă jumătate. Diferența, de aproape 2.300 de lei, vine din bugetul CNPP.
Pentru pensionari cu pensii mai mici, calculul devine brutal. O pensie de 1.500 de lei lunari obligă plata unei cote de aproximativ 750 de lei, o sumă semnificativă din bugetul lunar. Cei cu pensii de 1.000 de lei ar plăti 500 de lei. Efectul e simplu și glas: oameni cu venituri deja reduse sunt mai puțini inclinați să participi la sejururi costisitoare, deși să recunoaștem că subvenția de stat încă joacă un rol esențial pentru a face aceste cure accesibile.
Oficialii CNPP au recomandat pensionarilor să urmărească anunțurile oficiale și să depună documentele cât mai repede. După ce seria curentă se încheie, urmează alte 14, iar procedura de contractare și distribuție rămâne aceeași: birocratică, lentă, și dependentă de finalizarea procedurilor de contestație care, în cuvintele oficialilor instituției, „consumă foarte mult timp.”
Ceea ce se întâmplă cu sejurile de tratament nu e doar o chestiune administrativă. E o mică fereastră în realitatea pensionarilor români: asta e cum vârsta și restricțiile bugetare determină fiecare alegere, de la unde pot pleca în căutarea unei cure balneare până la ce sănătate și confort își mai pot permite. Criza financiară a statului transpare și aici, în biletele „disponibile” dar nefinanțate, în prețuri în creștere și în concentrarea dorinței numai pe destinații apropiate, care par singurele „sigure” în cugetul unor oameni care, din punct de vedere economic și fizic, nu-și mai permit riscuri.