Primăvara, înainte ca grădina să explodeze în frunze și flori, există un moment scurt în care hortensiile trebuie puse în ordine. Tăierea lor nu este doar o operațiune de estetică. Este una dintre cele mai importante intervenții pentru sănătatea plantei și pentru calitatea înfloririi din acel an.
Mulți grădinari fac însă aceeași greșeală. Taie hortensiile la fel, fără să țină cont de specie. Iar rezultatul apare câteva luni mai târziu: un tufiș verde, dar fără flori.
Secretul este simplu. Diferitele tipuri de hortensii înfloresc pe tipuri diferite de lăstari.
Două tipuri de hortensii, două reguli complet diferite
În grădini există peste 50 de specii de hortensii, dar în România și în majoritatea grădinilor din Europa Centrală se întâlnesc mai ales trei: hortensia paniculată, hortensia arborescentă și hortensia cu frunză mare.
Ele se împart în două categorii.
Prima categorie include hortensiile care înfloresc pe lăstarii formați anul trecut. Mugurii florali se formează la sfârșitul verii și toamna. Dacă acești lăstari sunt tăiați primăvara, planta pierde florile pentru acel sezon.
A doua categorie include hortensiile care înfloresc pe lăstarii formați în anul curent. La aceste specii, tăierea stimulează creșterea de ramuri noi și produce inflorescențe mai mari.
Înainte de orice intervenție, grădinarul trebuie să știe în ce categorie intră hortensia din curte.
Când se taie hortensiile primăvara
Momentul exact diferă de la un an la altul. Primăverile sunt imprevizibile, iar temperaturile oscilează mult.
Regula generală este următoarea: tăierea se face după ce trece riscul înghețurilor puternice, dar înainte ca seva să înceapă să circule intens în plantă.
În majoritatea regiunilor temperate, acest moment apare între sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie.
Temperatura medie din timpul zilei ar trebui să fie în jur de 5–10°C, iar mugurii de pe ramuri abia să înceapă să se umfle.
Dacă tăierea se face prea devreme, gerurile pot afecta lăstarii rămași. Dacă se face prea târziu, planta începe să „plângă”, iar seva curge din răni, ceea ce încetinește vindecarea.
Reguli de bază pentru tăiere
Există câteva principii simple care fac diferența între o tăiere corectă și una care slăbește planta.
În primul rând, alege o zi uscată. Umiditatea ridicată crește riscul apariției infecțiilor.
Folosește unelte bine ascuțite. Pentru ramurile subțiri este suficient un foarfec de grădină. Pentru cele groase este nevoie de un fierăstrău sau de un clește de tăiere mai puternic.
Înainte de lucru, uneltele trebuie dezinfectate cu alcool sau cu un antiseptic. Este un pas mic, dar previne transmiterea bolilor de la o plantă la alta.
Tăietura nu se face drept, ci oblic, la aproximativ 45°. Astfel apa nu stagnează pe rană.
Locul tăierii trebuie să fie la 1–2 centimetri deasupra unui mugur orientat spre exteriorul tufei. Dacă tăietura este prea aproape, mugurul se poate usca. Dacă este prea departe, rămâne un ciot care poate putrezi.
Ramurile groase, cu diametrul mai mare de un centimetru, se tratează cu mastic de grădină sau se presară cu cenușă ori cărbune pisat.
Cum se taie hortensia paniculată
Hortensia paniculată este una dintre cele mai apreciate specii. Formează tufe înalte sau chiar mici arbori și produce inflorescențe mari, conice, care înfloresc toată vara.
Această hortensie înflorește pe lăstarii formați în același an. Din acest motiv, suportă fără probleme o tăiere mai severă.
Primul pas este curățarea tufei. Se îndepărtează ramurile uscate, rupte sau bolnave. Se elimină și lăstarii subțiri de la bază.
Apoi se taie ramurile care cresc spre interiorul tufei și îngroașă coroana.
Ramurile principale se scurtează, de obicei, până la două sau trei perechi de muguri. Tăierea stimulează apariția lăstarilor noi, care vor produce inflorescențe mari.
Dacă planta nu este tăiată, va avea multe flori mici. Dacă este tăiată corect, florile vor fi mai puține, dar mult mai mari și mai spectaculoase.
La plantele bătrâne, se poate face și o tăiere de întinerire. Ramurile foarte vechi se elimină de la bază, fără a lăsa cioturi. Procedura este bine să fie făcută treptat, pe parcursul a doi sau trei ani.
Cum se taie hortensia arborescentă
Hortensia arborescentă este o specie rezistentă și ușor de întreținut. Produce inflorescențe rotunde, mari, de obicei albe.
La fel ca hortensia paniculată, ea înflorește pe lăstarii formați în acel an.
Din cauza creșterii rapide, fără tăiere se transformă repede într-o tufă deasă și greu de controlat.
Primăvara se face mai întâi o curățare generală. Se elimină ramurile uscate, deformate sau afectate de îngheț.
Se îndepărtează apoi ramurile care cresc spre interior și lăstarii subțiri de la bază.
Ramurile viguroase se scurtează la aproximativ 15–20 cm de sol. Pe fiecare se lasă două până la patru perechi de muguri.
Cu cât lăstarul este mai puternic, cu atât se pot lăsa mai mulți muguri.
La plantele foarte bătrâne se poate face o tăiere de întinerire radicală. Ramurile mai vechi de patru ani se taie aproape de bază, lăsând cioturi de 10–15 cm.
La hortensiile foarte bătrâne, această tăiere trebuie făcută în mai mulți ani, pentru a nu slăbi planta.
Tăierea hortensiei cu frunză mare
Hortensia cu frunză mare este cea mai sensibilă dintre toate.
În zonele cu ierni reci, ea poate îngheța ușor. De aceea mulți grădinari o cultivă în ghivece sau o protejează foarte bine iarna.
Această hortensie înflorește pe lăstarii formați anul precedent. Din acest motiv, tăierea primăvara trebuie să fie minimă.
Se elimină doar ramurile uscate, slabe sau cele care îngroașă excesiv tufa.
Inflorescențele uscate se taie până la primul mugur sănătos.
Dacă ramurile au fost afectate de îngheț, nu trebuie tăiate imediat. Este mai bine să se aștepte până când mugurii încep să se deschidă. Atunci se vede clar ce porțiuni sunt vii și ce porțiuni sunt moarte.
Ramurile complet uscate se taie până la primul mugur sănătos.
Pentru întinerirea tufei se pot elimina și ramurile foarte bătrâne, de peste 4–5 ani.
În cazuri extreme, planta poate fi tăiată la 40–80 cm de sol. În acel an este posibil să nu mai înflorească, dar își va reveni în sezonul următor.
Ce trebuie făcut după tăiere
Tăierea este un stres pentru plantă, dar și un semnal pentru o creștere puternică.
După intervenție, hortensia are nevoie de câteva lucruri simple.
La aproximativ o săptămână după tăiere se face prima fertilizare. În această etapă planta are nevoie mai ales de azot, care stimulează formarea lăstarilor.
Se pot folosi îngrășăminte minerale cu azot, precum ureea sau azotatul de amoniu, dar și fertilizanți organici, cum ar fi maceratul de gunoi de grajd sau de plante.
În luna mai se aplică o a doua fertilizare, cu un îngrășământ complex care conține azot, fosfor și potasiu.
Hortensiile preferă solurile ușor acide. De aceea sunt potrivite și îngrășămintele destinate rododendronilor sau altor plante acidofile.
Mulcirea solului
După fertilizare este utilă mulcirea solului din jurul plantei.
Mulciul păstrează umiditatea, împiedică apariția buruienilor și eliberează treptat substanțe nutritive.
Pentru hortensii sunt potrivite scoarța de conifere, acele de pin sau turba.
Stratul de mulci trebuie să aibă aproximativ 5–7 cm grosime, dar baza tufei trebuie să rămână liberă, pentru a evita apariția bolilor fungice.
Udarea corectă
Hortensiile iubesc apa. După tăiere, udarea devine foarte importantă.
Dacă solul este uscat, planta trebuie udată imediat după tăiere.
În primăverile secetoase, udarea se face de două sau trei ori pe săptămână.
Apa trebuie turnată la rădăcină, nu pe frunze, de preferat dimineața. Astfel frunzele au timp să se usuce până seara și riscul bolilor fungice scade.
Protecția împotriva înghețurilor târzii
În multe regiuni, înghețurile de primăvară pot apărea până la sfârșitul lunii mai.
Lăstarii tineri sunt foarte sensibili la temperaturi scăzute.
De aceea este bine să existe la îndemână materiale pentru protecție: agrofibră, pânză groasă sau chiar cearșafuri.
Dacă se anunță îngheț peste noapte, tufele se acoperă seara și se descoperă dimineața.
Hortensiile cu frunză mare sunt cele mai vulnerabile și trebuie protejate cu atenție.
O regulă simplă pentru grădinari
Dacă hortensia înflorește pe lăstarii noi, poate fi tăiată fără teamă primăvara.
Dacă înflorește pe lăstarii vechi, tăierea trebuie să fie minimă.
Această regulă simplă face diferența între o tufă fără flori și una care va produce, în plină vară, inflorescențe mari și bogate.
