Topinamburul, cunoscut în multe locuri și ca nap porcesc sau nap de pământ, este una dintre plantele acelea pe care, odată ce le-ai pus în grădină, greu le mai uiți. Crește înalt, face flori galbene asemănătoare cu floarea-soarelui și produce în pământ tuberculi gustoși, hrănitori și foarte rezistenți.
Este o plantă bună pentru gospodărie, mai ales pentru cine vrea hrană curată, ușor de crescut, fără prea multe bătăi de cap. Topinamburul nu cere pământ de lux, nu se supără ușor pe secetă și nu are nevoie de tratamente complicate. Dacă îl prinzi într-un loc potrivit, se descurcă aproape singur.
Tuberculii se seamănă primăvara sau toamna, la 10-15 centimetri adâncime, cu distanță între plante, pentru că tufele devin mari. Vara, planta poate trece lejer de doi metri înălțime. Face umbră, acoperă bine solul și poate fi folosită chiar ca perdea vegetală la marginea grădinii. Toamna târziu, după ce frunzele se usucă, începe adevărata recoltă. Tuberculii se scot din pământ treptat, după nevoie. Mulți grădinari îi lasă în sol peste iarnă, pentru că rezistă bine la frig.
Partea cea mai interesantă este că topinamburul produce mult. Din câțiva tuberculi puși primăvara poți ajunge, toamna, la o recoltă serioasă. Tocmai de aceea trebuie plantat cu cap. Nu îl pune în mijlocul grădinii, printre straturi, pentru că se întinde și revine an de an din orice bucățică rămasă în pământ. Este o plantă invazivă, iar cine o scapă din mână ajunge să o găsească peste tot.
Cel mai bine se plantează izolat, la marginea grădinii, lângă gard, într-un colț separat sau într-o zonă unde nu te deranjează să rămână ani la rând. Poți limita spațiul cu margini îngropate, scânduri, tablă, cărămidă sau un strat clar delimitat. Nu e o plantă rea, dar este încăpățânată. Dacă îi place locul, nu mai pleacă ușor.
Din punct de vedere alimentar, topinamburul merită locul lui în grădină. Tuberculii sunt bogați în fibre, conțin inulină, potasiu, fier, magneziu și vitamine din grupa B. Nu are gustul cartofului clasic. E mai dulceag, ușor de nucă, crocant când este crud și moale când este gătit. Se poate mânca ras în salate, fiert, copt, tras la tigaie, pus în supe cremă sau murat. În gospodăriile vechi era folosit și pentru animale, dar ar fi păcat să rămână doar acolo.
Are însă un mic neajuns: poate balona, mai ales dacă este mâncat în cantitate mare. Cine nu e obișnuit cu el ar trebui să înceapă cu porții mici. Corpul se obișnuiește treptat. Gătit bine, este de obicei mai ușor de suportat decât crud.
În grădină, topinamburul are și rol practic. Afânează solul prin sistemul de rădăcini, acoperă terenul, atrage insecte când înflorește și oferă o recoltă târzie, exact când multe culturi s-au terminat. Este o plantă bună pentru cei care gândesc grădina pe termen lung, nu doar pe un sezon.
Nu are nevoie de multă îngrijire. Îl plantezi, îl lași să crească, îl mai uzi la secetă puternică, iar toamna sapi și culegi. Dacă vrei tuberculi mai mari, îi dai un sol afânat și ceva compost. Dacă îl lași într-un pământ sărac, tot va produce, dar mai modest.
Topinamburul este genul de plantă care trebuie ținută aproape, dar nu lăsată liberă peste tot. Productivă, rezistentă, hrănitoare și frumoasă când înflorește, merită un colț al ei în orice grădină. Cu o singură condiție: să îi dai loc separat. Altfel, din plantă de ajutor devine stăpână pe teren.
