- Napul (Brassica rapa ssp. rapa)
Uitat în cărţile de botanică prăfuite, napul este una din plantele cu care strămoşii noştri erau familiarizaţi. Fiind medicament, aliment şi furaj, acesta a pierdut teren odată cu extinderea agriculturii de tip industrial, mai exact în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Napul este o plantă erbacee, bienală cu înălțimea de până la 50–100 cm, cu tulpina floriferă dreaptă, cilindrică, mult ramificată, acoperită cu perișori. Înflorește în lunile mai–iunie. De la nap se consumă rădăcinile tuberizate, bogate în zaharuri (în special glucoză), fibre, lipide, proteine, minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, zinc), vitamine (mai ales C, B1, B2, PP).
Napul este originar din bazinul Mării Mediterane, fiind consumat încă din Antichitate.
În medicina naturistă, consumul frecvent de nap crud, curăţat de coajă, sau gătit este recomandat pentru combaterea congestiei pulmonare.
ATENŢIE! Nu confundaţi napul cu topinamburul (Helianthus tuberosus), dat fiind faptul că în unele zone topinamburul mai poarta numele de nap porcesc.
- Topinamburul (Helianthus tuberosus)
O altă plantă căzută în anonimat este topinamburul. Numit şi nap porcesc, acesta era o importantă plantă alimentară şi furajeră. Întâlnit mai ales în zona Transilvaniei, topinamburul era una din plantele alimentare de bază ale populaţiei rurale, alături de cereale, fructe şi legume. Nelipsit din grădinile de altădată, acesta era materia primă pentru multe produse: diverse mâncăruri, dulceaţă şi rachiu.
Din punct de vedere botanic, topinamburul este o plantă perenă care are tulpină ierboasă ce poate atinge o înălțime de 3 m, partea vegetativă a plantei uscându-se toamna. Primăvara răsare din nou din tuberculii subterani. Planta are frunze alungite păroase, flori galbene ce ating diametrul de 8 – 10 cm. Timpul de înflorire depinde de clima regiunii, în Europa centrală înflorind în luna august. În partea subterană se află tuberculii cu aspect de rizom, care reprezintă partea comestibilă a plantei.
ATENŢIE! Topinamburul este confundat de unii cu gulia (Brassica oleracea var. gongyloides), care este o plantă total diferită, aparţinând unei famiii botanice diferite.
- Bobul (Vicia faba)
Bobul este o plantă rudă cu fasolea şi cu mazărea, consumată tot mai rar din cauza atenţiei tot mai reduse acordate în cadrul agriculturii zilelor noastre. Cultivat pe suprafeţe restrânse, acesta a devenit mai mult un “moft” decât o plantă alimentară de bază. Consumat în trecut în acelaşi mod ca fasolea, acesta avea uneori şi rol de înlocuitor al porumbului. Era măcinat, apoi folosit la prepararea mămăligii.
Bobul are vrejul puternic, drept de până la 1,6 m înălțime. Dimensiunile seminţei bobului pot varia în funcție de soi, dar în general e puțin mai mare decât bobul de fasole. Are culoarea galbenă la recoltare, care se schimbă la uscare în brun.
Compoziția chimică pentru 100g de boabe de bob verde este următoarea:
- apă_65-70%
- hidrați de carbon 17-20%
- proteine 7-9%
- grăsimi 0,4-0,7%
- fibre alimentare75%
- săruri minerale și vitamine 2,5%
- Năutul
- Meiul
- Alacul
- Calapărul
- Şofranul
- Moşmonul
- Scoruşul
- Rebizele
- Berberiţele