Subvenții APIA pentru terenul lăsat pârloagă: reguli actualizate prin noul Ordin MADR
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat un nou ordin care aduce modificări importante condițiilor de eligibilitate pentru plata subvențiilor APIA în anul în curs. Printre cele mai relevante clarificări se numără definirea oficială a terenului lăsat pârloagă și regulile care trebuie respectate pentru ca fermierii să poată beneficia de plata pe hectar.
Ce înseamnă teren lăsat pârloagă, conform noului ordin
Potrivit actului normativ, terenul lăsat pârloagă este definit ca fiind teren arabil care nu este cultivat, dar este menținut în bune condiții agricole și de mediu. Chiar dacă nu se realizează o cultură agricolă, fermierul este obligat să efectueze activități minime de întreținere pe parcursul unui an.
Perioada minimă în care terenul trebuie să fie lăsat pârloagă este de șase luni într-un an calendaristic, interval care trebuie să includă lunile martie–august. Această condiție este esențială pentru eligibilitatea la plata subvenției APIA.
Da, apar astfel de situații pentru că politica agricolă nu mai plătește doar „producția”, ci și anumite practici de mediu. Pe hârtie, statul nu spune: „îți dau bani ca să nu muncești terenul”. Spune altfel: „îți dau sprijin dacă păstrezi zone neproductive, pârloagă, perdele, margini de parcele, elemente de peisaj sau teren în bune condiții agricole”. În România există eco-schema PD-28, numită chiar „menținerea de zone neproductive și/sau înființarea de elemente noi de peisaj pe terenurile arabile”. Apare în documentele APIA/MADR pentru campania 2026.
Motivul oficial este protecția mediului: solul să se refacă, insectele și păsările să aibă zone de refugiu, apa să nu fie poluată excesiv, biodiversitatea să nu dispară complet din câmpurile lucrate industrial. În limbaj simplu: o parte din teren nu mai e văzută doar ca fabrică de porumb, grâu sau floarea-soarelui, ci și ca spațiu care trebuie să păstreze viață în jurul culturilor.
Problema este că, pentru omul obișnuit, situația sună absurd. Pe de o parte, ni se spune că agricultura trebuie sprijinită, că fermierii sunt sufocați de costuri, că importăm mâncare, că satul se golește. Pe de altă parte, apar scheme prin care cineva poate încasa bani pentru teren lăsat pârloagă sau pentru „zone neproductive”. Aici se rupe logica publică. Nu pentru că orice măsură de mediu ar fi greșită, ci pentru că statul comunică prost și aplică uneori mecanic niște reguli europene.
Important: pârloaga eligibilă nu înseamnă teren abandonat cu bălării cât omul. În ghidurile APIA, terenul lăsat pârloagă este teren arabil necultivat pe durata unui an, dar menținut în bune condiții agricole și de mediu. Deci fermierul nu ar trebui să-l lase de izbeliște; trebuie să-l întrețină.
Ajungem în punctul absurd în care omul poate fi plătit ca să nu folosească terenul, în timp ce România importă mâncare și fermierii adevărați se chinuie cu motorină scumpă, secetă, taxe și prețuri sub costul de producție.
Pe hârtie, totul sună frumos: zone neproductive, biodiversitate, protecția solului, eco-scheme. În realitate, pentru omul de la țară, mesajul e simplu și amar: dacă muncești, riști; dacă lași terenul după cum cere schema, poate primești bani mai sigur.
Nu protecția mediului e problema. Problema este ipocrizia. Nu poți să vorbești despre siguranță alimentară, despre satul românesc și despre sprijin pentru agricultură, iar apoi să construiești politici care fac terenul mai rentabil nelucrat decât lucrat.
În 2026 s-a discutat inclusiv de cuantumul PD-28. Agrointeligența a relatat, pe baza comunicării MADR, că pentru campania 2025 cuantumul recalculat pentru PD-28 a ajuns la 40,2089 euro/ha, după ce inițial au fost vehiculate sume mai mari. Asta arată și altă problemă: fermierii își fac planuri după niște promisiuni, apoi statul schimbă suma, întârzie plata sau modifică regulile.
Limită de timp: maximum 4 ani pe același amplasament
Un element-cheie introdus sau clarificat prin noul Ordin MADR este limita maximă de timp în care un teren poate fi declarat pârloagă. Astfel, același teren nu poate fi lăsat pârloagă mai mult de patru ani consecutivi pe același amplasament.
Important de subliniat este faptul că această limită de patru ani se aplică indiferent de schimbarea utilizatorului terenului. Cu alte cuvinte, dacă terenul este arendat sau vândut, noul utilizator nu „resetează” perioada de pârloagă deja parcursă.
Condiții pentru încasarea subvenției APIA
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) acordă subvenții pe hectar pentru terenul lăsat pârloagă doar dacă sunt respectate toate regulile prevăzute în legislație. Printre acestea se numără:
- menținerea terenului în stare bună agricolă și de mediu;
- efectuarea lucrărilor minime de întreținere (cosit, controlul vegetației, prevenirea degradării solului);
- respectarea perioadei minime și maxime de pârloagă;
- declararea corectă a terenului în cererea unică APIA.
De ce sunt importante aceste reguli
Clarificările aduse de MADR au rolul de a preveni abuzurile, dar și de a asigura o utilizare responsabilă a terenurilor agricole. Terenul lăsat pârloagă poate contribui la refacerea solului și la protejarea biodiversității, însă doar dacă este gestionat corect.
Fermierii sunt sfătuiți să analizeze cu atenție noile prevederi și să țină evidența anilor în care un teren este declarat pârloagă, pentru a evita sancțiunile sau pierderea subvenției APIA.
Pământul nu trebuie batjocorit. Nici prin exploatare fără minte, nici prin birocrație care îl transformă în rubrică de subvenție.
