„Forțele americane au lovit două lansatoare iraniene pe insula Larak”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comandamentului militar american pentru Orientul Mijlociu, Tim Hawkins, într-un comunicat oficial.
Duminică, 31 august, aviația americană a lovit insula iraniană Larak din Strâmtoarea Ormuz. Răspunsul Teheranului a venit în aceeași noapte: rachete balistice iraniene au vizat două baze aeriene americane din Iordania. Bilanțul provizoriu din partea iraniană: doi morți și doi răniți.
De ce a atacat SUA insula Larak din Strâmtoarea Ormuz
Atacul american nu a venit dintr-un impuls. Potrivit Comandamentului central al SUA, unitățile Gărzilor Revoluționare Islamice fuseseră surprinse în faza de pregătire: încărcau rachete cu mine marine și se pregăteau să le lanseze în Strâmtoarea Ormuz — una dintre cele mai aglomerate rute comerciale din lume, prin care trece aproximativ 20% din petrolul consumat global. Un act care, dacă ar fi reușit, ar fi blocat sau avariat nave comerciale în tranzit printr-un culoar maritim critic.
Președintele Donald Trump declarase anterior că preferă presiunea economică față de acțiunile militare directe împotriva Iranului. Blocada navală a SUA redirecționase deja 83 de nave comerciale și imobilizase alte trei, potrivit datelor CENTCOM din 30 august. Și totuși, când Gărzile Revoluționare s-au apropiat prea mult de declanșatorul unui incident maritim major, calculul s-a schimbat rapid. Cuvintele și faptele nu au mers întotdeauna în aceeași direcție în acest conflict.
Ripostă iraniană: rachete deasupra Iordaniei
La scurt timp după loviturile americane, Gărzile Revoluționare au anunțat că au atacat instalații militare americane la două baze aeriene din Iordania. Baza Muwaffaq Salti, situată la est de Amman, pare să fi fost ținta principală — aceeași bază care mai fusese vizată într-un episod anterior al conflictului, cel în care au rezultat militari americani uciși. „Orice act de ostilitate se va lovi de represalii și mai puternice”, au transmis oficialii de la Teheran.
Armata iordaniană a comunicat că sistemele de apărare aeriană au interceptat și distrus opt rachete care au intrat în spațiul aerian al regatului. Potrivit agenției de stat Petra, niciun proiectil nu a ajuns la sol în zone locuite. Există totuși o discrepanță între declarațiile oficiale ale CENTCOM și unele filmări distribuite online, în care surse din mediul OSINT semnalează că nu toate rachetele ar fi fost neutralizate înainte de impact. Discrepanța nu a fost lămurită oficial până la momentul publicării.
Strâmtoarea Ormuz și miza reală a conflictului
Cine controlează sau poate amenința Strâmtoarea Ormuz deține un instrument de presiune economică de primă clasă asupra întregii piețe globale de energie. Iranul a folosit această pârghie în repetate rânduri — de la amenințări cu minarea apelor până la atacuri asupra petrolierelor. De această dată, SUA au ales să intervină militar înainte ca minele să fie lansate efectiv: pregătirile de blocare a Ormuzului sunt tratate ca act ostil, nu doar intenția declarată.
Conflictul pierduse din viteză în ultima lună, chiar dacă schimburi de focuri sporadice continuaseră în regiune. Atacul de duminică sparge această acalmie și demonstrează că acalmia din august era mai fragilă decât părea. Săptămâna aceasta, mai mulți aliați europeni urmau să se consulte cu Washingtonul pe marginea situației din Golf — întâlniri care capătă acum o urgență pe care nu o aveau vineri. Ciclul s-a reluat. Întrebarea nu mai e dacă vor fi noi atacuri din schimbul SUA-Iran, ci cât de departe de strâmtoare se va muta conflictul data viitoare.