Spectaculoasele Adaptări ale Corpului Albinei: Morfologie și Dezvoltare

Albina este o insecta, animal nevertebrat caracterizat de alcătuirea corpului din trei pârti principale – cap, torace şi abdomen, la rândul lor compuse din mai multe segmente acoperite cu un înveliş tare – chitinos, de prezenţa a şase picioare articulate şi cu aripi membranoase.

Albina face parte din una dintre cele mai avansate grupe de insecte -Ordinul Hymenoptera (are două perechi de aripi membranoase), familia Apidae, genul Apis, specia melifera pe care o îngrijim şi în ţara noastră. La acest ordin apare viaţa socială şi organizarea indivizilor în familie, echivalând prin funcţionalitate cu un organism, ceea ce atrage cu sine diviziunea muncii, îngrijirea în comun a urmaşilor, adunarea şi prelucrarea în comun a hranei, concentrarea puterii reproducătoare a organismului la una singură din femele -matca şi la câţiva masculi – trântorii şi reglarea în comun a căldurii organismului social. Consecinţă a acestei vieţi sociale – apariţia populaţiei mari de indivizi cu funcţii de întreţinere – lucrătoarele, acumularea de rezerve de hrană, totul cu remarcabile adaptări şi dezvoltări în morfologie ale sistemului digestiv, respirator, muscular, nervos, reproducător, excretor, excepţionale performanţe ale organelor de simţ, ale sistemului enzimatic şi hormonal, din toate rezultând spectaculoase aspecte de comportament.

Date fiind aceste perfecţionări, familia albinei melifere este considerată în zoologie ca „supraorganism”- în care funcţiile de nutriţie,respiraţie, apărare şi reproducţie au atât nivel individual cât şi social. Apariţia a doua caste la sexul femel (matca si lucrătoarea) este expresia înaltei diviziuni a muncii atinsa de specie în îndeplinirea funcţiilor sociale. De reţinut: nu matca, unica, este noutatea în evoluţie, ci lucrătoarea – aceasta este, în perfecţiunea ei – o minunata diversiune de la dezvoltarea reproductivă, normală, a femelei.

Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor este necesară cunoaşterea alcătuirii corpului lor şi a dezvoltării. întrucât lucrătoarea este individul majoritar în familie, şi a fost cel mai bine studiată, majoritatea descrierilor sunt făcute pe ea. Ori de câte ori matca şi trântorele au particularităţi de morfologie şi comportament ele vor fi menţionate.

Corpul este alcătuit din trei părţi : cap, torace şi abdomen

Capul. Privit din faţă, capul albinei lucrătoare are forma triunghiulară ; la matcă
e puţin rotunjit, iar la trântor aproape rotund.   La unghiul  inferior   al capului   este gura,   pe lateral sînt   ochii compuşi,   iar în partea superioară se află trei ochi simpli numiţi uceli. Tot în regiunea capului se află două antene, care reprezintă organele de simţ ale mirosului şi pipăitului.

Toracele. Este format din trei inele (segmente) numite : protorace, mezotorace şi metatorace.  Pe ele   sînt  articulate  trei pe rechi de picioare şi două perechi de aripi.

Picioarele, morfologic sînt alcătuite din : coxă, trocanter, femur, tibie şi tars. Tarsul este şi el format din cinci tarsornere, primul fiind bazitarşul. Picioarele se termina cu două cîrlige puternice, cu care albinele se agaţă pe suprafeţele rugoase, iar între cîrlige este un lob moale — arolium — ce secretă un lichid vîscos, cu rol adeziv pe suprafeţe alunecoase.

Cele trei perechi de picioare ale albinelor lucrătoare, fiind adaptate pentru a îndeplini o serie de funcţii speciale au conformaţii diferite :

– prima pereche prezintă între tibie şi bazitars, o perie pentru cu răţirea antenei ;

-perechea a doua, la partea inferioară a tibiei are un spin (pinten), cu care albinele descarcă polenul şi propolisul;

-perechea a treia este mai complicată, avînd pe faţa internă a bazitarsului o perie, pentru culegerea polenului. între tibie şi bazitars se află presa de polen.

Pe faţa externă a tibiei se află o cavitate alungită, înconjurată de peri — corbicula (coşuleţul), în care albina transportă ghemotocul de polen .

 Aripile sînt membranoase, cu nervuri rigide tubulare.

Marginea inferioară a aripei anterioare este uşor pliată, formînd o cută în care se.prind un şir de cîrlige (hamuli), de pe marginea superioară a aripei posterioare, ceea ce dă aripei o mare rezistenţă în aer, în timpul zborului. Cînd albinele execută ventilaţia stupului, aripile acţionează independent .

Abdomenul. Are 6 inele la matcă şi la albinele lucrătoare şi 7 la trîntor.

Pe partea inferioară a ultimelor inele abdominale, la albinele lucrătoare se deschid glandele cerifere în „oglinzile cerifere” .

Albina prezintă o serie de sisteme : digestiv, respirator, circulator, nervos, reproducător şi aparatul vulnerant (acul albinei).