Pe 12 septembrie, calendarul ortodox îl aduce în față pe Sfântul Sfințit Mucenic Avtonom — un episcop care și-a plătit credința cu viața chiar în altar, în timp ce slujba era în desfășurare. Povestea lui e mai dramatică decât par să sugereze rândurile scurte din sinaxar.
Avtonom nu a fost un sfânt al liniștii mănăstirești. A fost un om aflat mereu în mișcare, urmărit de autorități, care și-a clădit comunități creștine acolo unde puterea imperială încerca să le stingă. Că a reușit, că și-a plătit-o cu viața și că moaștele lui au supraviețuit mai bine de două secole înainte să fie redescoperite — asta spune ceva despre felul în care Biserica păstrează memoria.
Cine a fost Sfântul Avtonom și de ce a fugit din Italia
Sfântul Avtonom a fost episcop în Italia, însă persecuțiile împăratului Diocletian — cele mai sistematice și mai brutale din istoria timpurie a Bisericii — l-au forțat să fugă. Nu e vorba de lașitate: retragerea strategică era o practică curentă în rândul clerului, întemeiată pe logica că un episcop viu poate continua să construiască comunități, pe când unul mort nu mai poate face nimic. S-a stabilit în Bitinia, în localitatea Soreus, pe teritoriul actualei Turcii, unde a convertit numeroși păgâni și a ridicat o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail.
Acolo l-a hirotonit pe Cornelius — mai întâi diacon, apoi preot. Era, cu alte cuvinte, un organizator, nu doar un predicator. Misiunea nu s-a oprit la Soreus: a predicat și în ținuturile Lykaonia și Isauria, zone din Asia Mică unde creștinismul abia prindea rădăcini. Când Diocletian a ordonat arestarea lui, s-a retras la Claudiopolis, pe malul Mării Negre, apoi a revenit la Soreus, l-a hirotonit pe Cornelius episcop și a plecat din nou spre Asia. La întoarcere, și-a continuat activitatea la Limna, în împrejurimile Soreusului.
Moartea în altar și redescoperirea moaștelor după două secole
Sfântul Avtonom nu a murit în închisoare sau executat public, ci în propriul altar, în timpul Sfintei Liturghii. Un grup de păgâni, înfuriați de succesul misiunii sale de convertire, au năvălit în biserica Sfântului Arhanghel Mihail și l-au ucis pe Avtonom împreună cu mai mulți credincioși. Violența nu a venit de la stat, de data asta, ci din comunitatea locală — alimentată de resentiment față de o schimbare pe care mulți nu o voiau. Diaconița Maria a recuperat trupul sfântului de sub dărâmături și l-a îngropat.
Moaștele au supraviețuit nu doar violenței, ci și uitării. În vremea împăratului Constantin cel Mare, un demnitar pe nume Severian a ridicat o biserică deasupra mormântului. În anul 430, un preot a demolat-o fără să știe ce se afla dedesubt și a reconstruit-o în altă parte. La circa două sute de ani după moartea sfântului, Avtonom s-a arătat în vis unui om pe nume Ioan, care a săpat și a descoperit moaștele întregi și neputrezite. Pe acel loc a fost ridicată din nou o biserică, de data aceasta închinată sfântului mucenic.
Rugăciunea către Sfântul Sfințit Mucenic Avtonom și ce înseamnă ziua de 12 septembrie
Credincioșii ortodocși îi cer mijlocirea Sfântului Avtonom mai ales pentru sănătate și pentru a fi feriți de necazuri. Rugăciunea rânduită pentru această zi sună astfel: „Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Avtonom, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” Tot pe 12 septembrie sunt pomeniți Sfântul Mucenic Curnut, episcopul Iconiei, Sfântul Mucenic Teodor, Sfinții Mucenici Machedonie, Tatian și Teodul, și Sfântul Mucenic Iulian cel din Galatia.
Povestea lui Avtonom merită citită dincolo de formula liturgică. E viața unui om care a ales să rămână activ și vizibil într-o epocă în care cel mai sigur lucru era să taci — a construit comunități, a format preoți, a traversat Asia Mică de mai multe ori și a murit nu pentru că a greșit ceva, ci pentru că ceea ce construia amenința un mod de viață pe care alții nu voiau să îl schimbe. Că moaștele lui au supraviețuit două secole sub pământ și au fost redescoperite întregi rămâne un detaliu greu de ignorat, indiferent de unghiul din care îl privești.