Plantarea viței-de-vie toamna este o șansă bună să pornești cultura corect și să intri în primăvară cu lăstari puternici. Nu este o lucrare complicată, dar are câteva detalii care fac diferența. Dacă le respecți, butașul prinde repede, trece iarna fără probleme și intră devreme în vegetație.
Perioada potrivită începe de la începutul lui octombrie și ține până la primul îngheț serios. Temperaturile scăzute, fără îngheț adânc, ajută planta să se acomodeze. Nu amâni până terenul se întărește, pentru că rădăcina tânără suferă.
Alegi locul corect. Vița vrea lumină, adăpost și căldură. Cel mai bine se dezvoltă pe partea sudică a casei, a magaziei sau gardului, unde zidul ține căldura și protejează de vânt. Evită zonele joase, unde stă frigul și se strânge apa. O plantă tânără nu suportă băltirea.
Sapă o groapă de aproximativ 80 pe 80 de centimetri, cu aceeași adâncime. Pui deoparte stratul de la suprafață, cam o treime din volum. El conține mai mult humus. Restul pământului îl lași separat. În pământul bun adaugi humus sau compost, aproximativ un kilogram de cenușă și fertilizant cu fosfor și potasiu, aproximativ jumătate de kilogram. Amesteci bine și pui în groapă. Lași aproximativ jumătate de metru liber până la nivelul solului. Uzi bine. Dacă pământul se lasă, completezi. Lași groapa două săptămâni să se așeze. Așa nu riști ca planta să se afunde după udări.
Cu o zi înainte de plantare pui răsadul de vie în apă. Îl lași 12 până la 20 de ore. Cu foarfeca cureți rădăcinile vătămate și pe cele din partea superioară, păstrând rădăcina principală sănătoasă. Acest pas ajută planta să pornească fără părți slăbite.
În groapă bați un par de lemn. Va ghida creșterea. Așezi răsadul lângă el și îl legi lejer. Acoperi rădăcinile cu pământul fertil pregătit, apoi completezi cu restul solului amestecat cu nisip sau pietriș fin. Umplerea în două straturi, fertil și apoi drenaj, ajută la formarea rădăcinilor adânci și la evitarea excesului de apă.
După ce ai acoperit, mușuroiești planta la aproximativ 30 de centimetri. Pui o sticlă tăiată sau folie, ca un mic clopot, pentru a proteja lăstarul de frigul timpuriu. Uzi cu trei găleți de apă. Umiditatea constantă la început este esențială. Pământul trebuie să se așeze bine în jurul rădăcinilor.
Dacă vrei să pleci de la butași, îi tai toamna din vița sănătoasă. Alegi lăstari de un an, cu trei sau patru muguri, fără cârcei și fără lăstari laterali. Îi plantezi în școala de butași, într-o porțiune de grădină bine curățată, la 13 până la 15 centimetri distanță unul de altul. Solul trebuie să fie umed. Uzi cu apă călduță. Montezi un cadru de lemn sau metal și întinzi folie la aproximativ 30 până la 35 de centimetri deasupra solului. Această mini-seră păstrează căldura și protejează de îngheț.
Primăvara, când vremea începe să se stabilizeze și se formează muguri noi, aerisești periodic și apoi îndepărtezi folia complet. Butașii bine prinși dezvoltă rădăcini puternice și pot fi mutați la loc definitiv când solul se încălzește.
Plantarea de toamnă are un avantaj clar. În primăvară, vița pornește repede, fără perioada lungă de acomodare pe care o vezi la plantarea de primăvară. Ai lăstari mai viguroși, frunze timpurii și șanse mai mari să vezi primele ciorchini sănătoși după trei ani, uneori chiar mai devreme la soiurile foarte timpurii.
Poți duce plantarea viței la alt nivel dacă ții cont și de câteva detalii esențiale pe care mulți le sar. Acestea fac diferența între o viță care prinde greu și una care explodează în vegetație în primăvară.
Alege doar răsaduri altoite pe portaltoi rezistent la filoxeră. Dacă nu e altoită, riști să pierzi planta în câțiva ani, chiar dacă solul pare sănătos. La viță, altoirea nu e moft, e necesitate. Caută o etichetă clară și verifică zona de altoire, trebuie să fie vizibilă și bine închisă.
Nu planta vița prea adânc. Punctul de altoire stă deasupra nivelului solului, ridicat câțiva centimetri. Dacă îl îngropi, începe să emită rădăcini proprii și pierzi protecția portaltoiului.
Montează un tub de drenaj pentru udări dirijate. În colțul gropii poți introduce o țeavă PVC sau o sticlă tăiată cu gura în jos, care ajunge la baza rădăcinilor. Când uzi, apa merge direct acolo. Așa dezvolți rădăcini adânci și eviti băltirea la suprafață.
Nu folosi gunoi de grajd proaspăt la plantare. Arde rădăcina. Lucrezi doar cu compost bine maturat. Dacă vrei să stimulezi rădăcina, mai bine folosești un ceai de compost sau apă cu humus lichid, în cantități mici.
Ai grijă la direcția rândului, dacă plantezi mai multe. Vița preferă orientare est vest, pentru ca soarele să lumineze uniform frunzele și ciorchinii. Dacă o pui lângă gard, lasă spațiu de cel puțin 70 până la 100 de centimetri de gard, să circule aerul și să ai loc de legare.
Gândește susținerea încă de acum. În primul an va avea doar câțiva lăstari, dar tu deja pregătești spalierul. Sârmă groasă sau șipci bine tensionate, cu primele fire la aproximativ 40 până la 50 centimetri de sol și următoarele la 30 până la 40 centimetri distanță. Vița nu se descurcă fără suport.
Nu fertiliza în exces în primul an. Planta are nevoie să se înrădăcineze, nu să explodeze în frunze. Creșterea rapidă în primul sezon duce la lăstari moi, sensibili la îngheț. Hrana vine treptat.
Ai grijă la udări. După plantare uzi bine, apoi lași pământul să tragă. Nu uzi zilnic. Uzi adânc, dar rar. Rădăcina trebuie să caute apa, nu să rămână la suprafață.
Protejezi serios peste iarnă. Pe lângă mușuroi și sticlă sau folie, poți adăuga frunze uscate curate, rumeguș sau paie peste mușuroi. Apoi plasezi o cutie perforată sau o găleată peste și acoperi cu agrotextil. Nu sufoci, dar izolezi bine. Temperaturile instabile, cu îngheț urmat de dezgheț, sunt mai periculoase decât frigul constant.
Verifici periodic mușuroiul peste iarnă. Dacă vântul îl ia sau se tasează prea tare, completezi. Iarna vița nu cere mult, dar o pierzi ușor dacă uiți de ea.
În primăvară, descoperi treptat. Nu ridici totul într-o singură zi când vezi soare. Scoți întâi folia, apoi la câteva zile îndepărtezi treptat pământul. Șocul termic lovește lăstarul tânăr. Îl protejezi.
Cu aceste detalii, planta nu doar trăiește. Se prinde, intră repede în ritm, prinde rădăcini adânci, devine rezistentă la secetă și frig și în trei ani te uiți la primele ciorchini serioși cu mândrie, nu cu îndoială.
În primii trei ani formezi tot scheletul viței. Dacă greșești aici, tragi după tine ani pierduți. Îți dau schema simplă pentru spalier.
Anul 1
Scop: un trunchi puternic și un lăstar conducător.
După plantare păstrezi un singur lăstar viguros. Îl legi vertical de spalier. Tai vârful doar dacă depășește prima sârmă (aprox. 50-60 cm de sol). Restul lăstarilor îi rupi din timp, cât sunt mici. Ții frunzele sănătoase. Uzi rar, dar mult. Fără fertilizat excesiv. Nu urmărești rod, urmărești tulpină.
Dacă ai doi lăstari slabi în loc de unul bun, îi păstrezi pe amândoi doar în primul sezon. La toamnă îl lași pe cel mai puternic.
Toamnă: mușuroiești, protejezi. Nu tai scurt la nivelul solului. Doar cureți ușor vârful dacă e slab.
Anul 2
Scop: brațele laterale și forma în T.
Primăvară: descoperi treptat. Alegi lăstarul principal, îl scurtezi la nivelul primei sârme, la un mugure orientat spre sus. Din acel punct vrei doi lăstari laterali viguroși, unul spre stânga, unul spre dreapta. Restul se rup devreme.
Când cresc, legi brațele orizontal pe sârmă. Nu le lași în sus sau în jos. Poziția orizontală stimulează rodirea. Nu forțezi, legi lejer, să nu rupi.
Lăstarii verticali care apar pe aceste brațe sunt viitoarele coarde roditoare. Le rărești. Păstrezi la distanțe de 15-20 cm. Ce e în plus rupi tânăr.
La sfârșitul verii poți ciupi vârful celor foarte viguroși, ca să se matureze lemnul. Fără tăieri grele la final de sezon.
Toamnă: mușuroiești, protejezi. Tai brațele laterale la aproximativ 60-80 cm fiecare, păstrând câțiva muguri buni pe fiecare coardă verticală.
Anul 3
Scop: intri pe rod organizat.
Primăvară: pe fiecare braț lași câte o coardă de rod și un cep de înlocuire. Cepul are 2 muguri. Coarda de rod are 6-10 muguri, în funcție de soi și vigoare. Așa te asiguri că ai rod și rezervă pentru anul următor.
Regula este simplă. Cepul aproape de braț, scurt, pentru anul următor. Coarda mai lungă, legată pe direcție. Legi tot ce lași, ordonat.
Pe măsură ce cresc lăstarii din coardele de rod, îi rărești. Lași distanțe pentru aer și lumină. Frunză sănătoasă, câteva copili controlați, fără junglă. Nu lași boabele să stea în întuneric.
Sfârșit de vară: ciupești vârfurile doar la nevoie, la 8-10 frunze după ultimul ciorchine. Scopul este maturarea lemnului, nu forțarea creșterii.
Toamnă: repeți sistemul. Coarda fructificată se taie. Cepul devine coardă de rod. La baza ei alegi un nou cep de doi muguri. Asta e rotația corectă.
Două reguli simple care fac tot
Tu lucrezi cu doi muguri pentru viitor și cu 6-10 muguri pentru prezent. Tot timpul ai o rezervă. Tot timpul ai control. Nu tai la întâmplare. Nu lași tufiș dezordonat.
Ce să nu faci
Nu lăsa doi-trei lăstari să se bată pe post de lider. Nu înghesui lăstarii. Nu lăsa coardele verticale nelipite de spalier. Nu lași rod în anul 2, maximum câteva boabe doar să vezi soiul. În anul 3 poți avea primele ciorchini serioși, dar nu încărca. Prea mult rod devreme slăbește via ani la rând.
Rezultatul
În trei ani ai trunchi drept, două brațe laterale solide, structură clară, coarde aerisite și rotație corectă cep-coardă. Așa ai viță care produce constant, fără boală și fără frică de vânturi sau ierni grele.
Secretul este simplu. Loc cald, groapă pregătită corect, apă suficientă, protecție pe iarnă. Dacă respecți acești pași, vița prinde, își întinde rădăcina și intră în sezonul nou cu forță. Așa pornești o vie durabilă, fără improvizații și fără pierderi.
