Unul dintre cei mai mari furnizori de gaze naturale din România, al treilea ca mărime după cota de piață, și-a anunțat clienții din București că, începând cu 1 aprilie, prețul final al gazelor ar urma să crească semnificativ dacă legislația actuală rămâne neschimbată. Este vorba de o majorare de aproape 26% față de plafonul în vigoare, de la 0,31 lei/kWh la 0,39 lei/kWh.
Informarea a fost transmisă de PPC Energie, parte a grupului grec PPC, și prevede că noul preț ar urma să fie aplicat până la 17 iunie 2026. Furnizorul avertizează însă că tariful este condiționat de cadrul legal: dacă Guvernul va interveni prin noi reglementări, acestea vor fi aplicate automat.
PPC Energie avea, la finalul toamnei trecute, o cotă de 15,81% din piața totală de furnizare a gazelor naturale către clienți finali și 5,86% pe segmentul casnic, ocupând locul al treilea în ambele clasamente, potrivit celor mai recente date oficiale.
În paralel, pe comparatorul de prețuri al ANRE, ofertele pentru consumatorii casnici din București variază, în acest moment, între 0,304 lei/kWh și 0,41 lei/kWh. Doar o singură ofertă se situează sub plafonul actual. Diferențele de preț sunt influențate și de tarifele de distribuție, stabilite de ANRE în funcție de operatorii locali de rețea.
Contextul care a generat aceste notificări este unul paradoxal. Începând cu 29 ianuarie, furnizorii sunt obligați, printr-un ordin ANRE emis în decembrie 2025, să își informeze toți clienții că schema de plafonare a prețurilor la gaze expiră la 1 aprilie 2026, iar după această dată vor fi aplicate prețurile din contractele de furnizare.
Doar că, pentru consumatorii casnici, lucrurile nu par să se oprească aici. Un proiect de ordonanță de urgență aflat în lucru la nivel guvernamental prevede un nou mecanism de reglementare a prețurilor finale pentru populație. Potrivit draftului, gospodăriile ar urma să plătească cel mai mic preț dintre cel contractual și un preț calculat pe bază de costuri reglementate.
Metodologia propusă introduce un preț angro reglementat al gazelor din producția internă de 110 lei/MWh, sub nivelul actual de 120 lei/MWh, menține componenta de furnizare la 15 lei/MWh și păstrează limita actuală pentru dezechilibre, de maximum 10% din valoarea gazelor livrate populației. În aceste condiții, prețul final ar putea ajunge sub plafonul actual de 0,31 lei/kWh, chiar și în cazul unor contracte mai scumpe.
Nota de fundamentare a proiectului recunoaște explicit riscul: ofertele publicate de furnizori pentru livrări după 1 aprilie 2026 indică prețuri mai mari cu până la 20% față de plafonul actual. Furnizorii care acoperă peste 90% din piața casnică propun tarife cu cel puțin 8% peste plafon. Guvernul justifică astfel intervenția prin necesitatea de a evita agravarea sărăciei energetice și de a asigura o tranziție controlată către o piață complet liberalizată.
Problema practică este că furnizorii au fost obligați să trimită notificări până cel târziu la 2 martie, deși este foarte probabil ca informațiile comunicate să fie depășite de viitoarele decizii guvernamentale. Rezultatul este confuzia: consumatorii primesc avertismente despre scumpiri iminente, în timp ce autoritățile pregătesc, în paralel, un sistem care ar putea duce la ieftiniri.
Până la adoptarea actului normativ, piața rămâne suspendată între contracte, plafoane și promisiuni. Iar pentru clienții casnici, realitatea imediată este una singură: nu știu cât vor plăti la gaze de la 1 aprilie și nici dacă notificările primite vor mai avea vreo valoare practică.
