Guvernul României pregătește o restructurare administrativă fără precedent. Pe masa negocierilor se află comasarea a 429 de localități, desființarea peste 100 de instituții și companii de stat, iar la mijloc riscul real ca sute de mii de oameni să-și piardă serviciile publice de apropiere.
Reforma nu apare din senin. Guvernul invocă necesitatea de a reduce cheltuieli și a eficientiza serviciile publice. România are 429 de unități administrativ-teritoriale cu mai puțin de 1.500 de locuitori — acesta e pragul inițial stabilit de Ministerul Dezvoltării pentru comasare. Sunt, în majoritatea, comune mici, cu resurse locale reduse și cu dificultăți în furnizarea serviciilor de bază. Scenariile discutate la nivel politic merg mai departe. PSD s-a gândit și la comune cu până la 3.000, chiar și 5.000 de locuitori. Pe aceasta lista ar putea intra și 148 de orașe și municipii cu mai puțin de 10.000 de locuitori — inclusiv stații cunoscute precum Sinaia, Predeal, Bușteni și Băile Herculane. Ideea e că mai mulți locuitori pe aceeași suprafață administrativă înseamnă mai multă putere de negociere, mai multă mână de lucru și mai ușor de găsit bani pentru investiții.
Dar aici intervine partea delicată. Primarii sunt împărțiți. Unii cred că unirea comunelor mici e salvare — reduce cheltuielile de funcționare, elimină birocraţie paralelă și face administrația mai agil. Alții avertizează pe bună dreptate că o primărie la zeci de kilometri de o comună mică din deal sau munte înseamnă pentru cetățeni pierderi de timp și costuri de transport. Accesul la serviciile publice — certuri cu vecinul, act de nașteri, plângeri administrative — devine mai anevoios. Și nu e doar dezconfort. Locurile de muncă în administrația locală dispar. O comună cu 500 de locuitori poate avea 3-4 funcționari; după comasare, structura se taie la o singură poziție, poate doi. În timp ce economia unor sate stagnează, pierderea unui cec de salariu pe lună dintr-o familie de funcționar e durere adevărată.
Ministerul Dezvoltării anunță stimulente. Localitățile care se comasează voluntar până la 1 martie 2027 intră într-un program pe patru miliarde de lei. Banii vor merge în infrastructură — drumuri, rețele de apă, gaz, modernizări în școli și clinici. E o carută în fața calului. Administrații în dificultate financiară vor alege comasarea pentru a accesa acești bani, nu pentru ideologie. Un alt stimulent: pe clădirile și terenurile dintr-o comună comasată, impozitele pe proprietate pot scade cu până la 50%. Din nou, o momeală economică care funcționează mai bine pe hartă decât în realitate pentru cei care locuiesc acolo.
Dar reforma merge mult mai departe decât primării. Sorin Grindeanu și echipa PSD pregătesc desființarea sau reorganizarea drastică a statului. Lui Grindeanu nu-i sare pas să spună clar: „Sunt sigur că sunt cel puțin 100 de entități ale statului care vor dispărea.” Nu sunt nume, nu sunt liste oficiale — încă. Doar afirmația. Vorba merge la instituții cu atribuții care se dublează, la structuri care sunt carne moartă pe bugetul public și la companii de stat care consumă fără a produce nimic util. Desființări vor urma și modificări de organigrame la nivelul conducerii — mai puțini directori, consilii de administrație mai mici, mai puțini bani pentru funcționare. Pe hârtie sună bine. Pentru o mie de oameni care lucreaza în acele instituții, înseamnă șomaj sau restructurare forțată.
Ceea ce e ciudat e că la 16 noiembrie, când premierul discută cu primarii, încă nu există liste oficiale. Care comune se comasează exact? Care instituții dispar? Cine trebuie să se pregătească și pentru ce? Această lipsă de transparență creează confuzie și panică în rândul alesilor locali și ai funcționarilor. Unii primari trag de timp, sperând că pragul se va modifica. Alții se pregătesc deja pentru scenariile mai ample. Funcționarii în instituțiile de stat aștept să vadă numele lor pe o listă de disponibilizări.
Ce urmează. Discuțiile din noiembrie se vor prelungi în următoarele luni. Termenul pus pentru comasarea voluntară este 1 martie 2027 — mai sunt opt luni. Asta dă timp, dar nu prea mult, pentru unei administrații locale să gândească o fuziune complicată. Restructurarea instituțiilor statului nu are un calendar public inca. Cu alte cuvinte, România intră într-o perioadă de incertitudine administrativă. Intenția reformei e clar: mai puțin stat, mai puțin bani cheltuiți, mai eficiente structuri. Riscul e la fel de clar. Pentru o comună din deal care pierde primărie, pentru o familie care-și pierde salariu de funcționar, pentru un serviciu public care devine mai departe și mai dificil de accesat, eficiența de pe bilanț se traduce în reală scădere a calității vieții.
