Radu Brînzan, polițist la Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, a decedat la vârsta de 43 de ani într-un accident casnic produs în curtea casei sale. Agentul a suferit o electrocutare în timp ce încerca să repare un prelungitor pe care îl folosea la tunderea ierbii.
Tragicul incident s-a desfășurat într-o zi obișnuită, cu circumstanțe care fac ca modul de deces să fie cu atât mai imprevizibil. Radu mânuia un aparat electric obișnuit în menajul oricărei gospodării — o cositoare cu fir, alimentată cu curent prin intermediul unui prelungitor. La un moment dat, extensia de cablaj a încetato să funcționeze. În loc să renunțe la activitate, el a decis să o repare. Exact în procesul de reparație, probabil prin contact direct cu componentele electrice, s-a produs descărcarea care l-a electrocutat violent.
Niciun semn de alertă nu a precedat tragedia. Radu lucra singur, în curtea casei, o muncă ușoară de întreținere a spațiului verde. Când nu s-a întors în casa la ora obișnuită, și nici nu a răspuns la semnale, o lucrătoare a serviciilor poștale, care efectua ronda obișnuită de livrare a corespondenței, l-a descoperit pe pământ, fără cunoștință. Ea a alertat imediat autoritățile.
Ambulanța a sosit relativ rapid, având în vedere situația. Echipajul medical a încercat manevre de resuscitare la fața locului și pe parcursul transportului. Totuși, eforturile au fost zadarnice. Corpul lui Radu Brînzan era deja în stare avansată de șoc electric și lipsa de oxigen către creier pe durata necunoscută în care a rămas inconștient a fost fatală.
Dimensiunea personală a pierderii a fost amplificată imediat după deces. Radu lăsa în urmă o familie — o soție și doi copii — pentru care era sprijinul financiar și emoțional. Vârsta de 43 de ani, nici prea tânăr pentru a fi neașteptat, nici prea înaintat pentru moarte obișnuită, a marcat șocul colegilor și al conducerii instituțiilor în care a lucrat.
Cei de la Inspectoratul de Poliție Județean Gorj au reacționat la vestea decesului cu mesaje oficiale care reflectau aprecierea față de omul și profesionistul care se pierdea. Într-o postare pe rețelele sociale, conducerea spunea: „Cu mare durere în suflet, plângem pierderea unui coleg și om deosebit, profesionist desăvârșit, familist convins și prieten adevărat.” Mesajul sublinia credința religioasă a lui Radu, descriind-ul ca „om cu dovedită credință în Dumnezeu”. Pentru instituție, decesul lui Brînzan a reprezentat mai mult decât pierderea unui angajat — era pierderea unui model de comportament profesional și de dedicare.
Și Corpul Național al Polițiștilor s-a alăturat jocului durerii. Într-o declarație publică, organizația a transmis condoleanțe și a rememorat calitățile omului. Se repetau aceleași cuvinte — „profesional”, „coleg deosebit”, „familist convins” — nu din formulă, ci pentru că acestea se potriveau într-adevăr portretului lui Radu dintre cei care l-au cunoscut. Niciun incident disciplinar, nicio problemă în cadrul serviciului nu era menționată — doar regretul și recunoașterea pierderii.
În rândul colectivului de la IPJ Gorj, reacția a fost de șoc pur. Radu nu era doar un echipier, ci o prezență constantă, o voce dincolo de biroul său. Colegi au relatat că era familia — soția și copiii — ceea ce îl ocupa în discuții, ce-i oferea energie, de ce vorbea cu pasiune. Și acum familia aceea rămânea singură, fără el.
Tragedia ridicul o problemă care nu este doar tehnică, ci și de comportament în situații de urgență. Repararea unui prelungitor defect, în timp ce se află sub tensiune electrică, nu este recomandată în nicio instrucțiune de siguranță a muncii. Totuși, în gospodăria obișnuită, mulți oameni tentează reparații rapide fără a desface priza din priză, fără a folosi echipament de protecție. Radu nu era electrician profesionist — era polițist care, pe vremea lui liberă, se ocupa de curte. Lacuna de educație privind riscurile electrice există la nivel larg în populație, iar această tragedie o ilustrează brutal.
Autorități nu au indicat că incidentul ar fi rezultatul neglijenței grave a altcuiva. Era, din toate părerile, un accident casnic, genul care se poate întâmpla oricui, oricând, când siguranța cade în urma obișnuinței. Familia lui Radu va trebui să-și refacă viața fără el. Copiii vor crește cu amintirea unui tată pe care nu-l vor cunoaște în plenitudine. Instituția pierde o voce, o prezență. Prietenii pierd o relație care, pentru ei, părea sigură și permanentă.