„Acorduri de acest fel ar putea fi încheiate cu state individuale membre NATO”, a declarat miercuri Aleksei Drobinin, diplomat rus de rang înalt la Ministerul de Externe de la Moscova.
Rusia pune acum pe masă nu doar condiții pentru încetarea conflictului din Ucraina, ci o redesenare completă a ordinii de securitate europeană. Drobinin a prezentat această idee într-o conferință dedicată securității, desfășurată la Moscova. Timing-ul e deliberat și greu de ignorat: anunțul urmează cu câteva zile după negocierile de la Abu Dhabi, unde emisari americani s-au întâlnit cu reprezentanți ruși. Însuși Vladimir Medinski a confirmat că o nouă archirectură europeană de securitate a fost tema centrală a discuțiilor de acolo.
Ce propune Moscova, de fapt? Drobinin a schiță trei modele diferite. Primul seamănă cu ce are Rusia în mod tradițional: alianțe defensive bilaterale sau acorduri de asistență reciprocă, precum cele pe care le-a semnat cu Belarus și Coreea de Nord. Modelul doi cere acorduri politice prin care niciunul dintre semnatari nu ajută adversarii celuilalt, structurat similar pactului Moscova-Iran. Modelul trei, cel mai radical, propune pactele bilaterale de neagresiune pure.
„Pentru exemplu”, a spus Drobinin, „acorduri de acest fel ar putea fi încheiate, printre altele, cu state membre individuale ale NATO, care ar primi în schimb garanții individuale de securitate din partea Federației Ruse.” Formularea e precisă și calculată. Vine învelită în limbajul unei arhitecturi europene „egale și indivizibile”, exact același limbaj folosit de Moscova în decembrie 2021, chiar înainte de invazia de scară largă.
Miza diplomatică din spatele acestei propuneri e transparentă pentru oricine urmărește geopolitica. Acorduri separate cu țări membre NATO ar fragmenta angajamentul colectiv sub Articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic. Fiecare capital ar obține o garanzie privată din Moscova – o „promisiune” care ar funcționa doar dacă și Rusia decide că funcționează. Efectul net: slăbirea percepției de apărare comună. NATO își bazează forța tocmai pe viziunea că o agresiune asupra unui membru e agresiune asupra tuturor. Acorduri bilaterale rusești ar mina exact asta.
Oficialii americani au dat răspunsul pe care Moscova probabil îl așteptase. Reuters citează diplomați din administrație confirmând că Statele Unite sunt „deschise unei discuții” despre arhitectura globală de securitate a Europei. E o poartă larg deschisă. Politic, e o poziție care permite negocierii, dar cere și Europei să decidă cum vrea să se gândească la viitorul său de securitate.
Reacțiile europene au fost mult mai restrictive. Majoritatea politicienilor europeni semnalează refuzul categoric de a discuta orice arhitectură de securitate pentru Europa atâta timp cât Ucraina rămâne în conflict. Argumentul lor: nu putem vorbi despre viitorul Europei în timp ce un stat european e sub ocupație. E o poziție defensivă, dar și rezonabilă într-un anumit sens. Totuși, răzcrucea e clară: dacă Europa refuză orice discuție, iar SUA sunt „deschise”, cine o să șifoneze acea archirectură? Și sub ce condiții?
Niciun stat NATO nu a venit public cu o poziție oficială în răspunsul la propunerile rusești. Asta e semnificativ în sine. Liniștea sugerează că Bruxellesul și capitalele naționale evalueaze încă implicațiile. România, care și-a crescut bugetul de apărare și a găzduit sisteme de apărare aeriană occidentale, va sta în prim-plan în aceste discuții. Polonia, Balticele – și-ar dori garanții occidentale, nu acorduri bilaterale cu Moscova. Dar ce zici unui aliat dacă mai mare decât tine negociază deja?
Ce înseamnă asta, de fapt? Rusia nu face oferte complet noi – doar le pune în formă structurată. Scopul e clinchet: dacă nimeni nu răspunde rapid și unitar, Moscova va putea negociaindividual cu state mai vulnerabile sau mai pragmatice. Va semăna discordie prin promisiuni de garanții private. Și va revendica că a creat acea „arhitectură de securitate europeană” pentru care Occidentul nu a avut strategie comună.
Emisari americani se vor duce la Kremlin joi – sarcina lor va fi să audă mai exact ce propune Putin. Paralel, Dublin va găzdui o reuniune NATO care va trebui să producă o poziție comună, măcar minimală. Dacă nu apare o perspectivă coordonată, negociația se va muta sub-țării: Moscova va exploata orice mic decalaj între aliați.
Decizia pe care Europa trebuie să o ia nu e despre dacă vrea să negocieze cu Rusia – aceasta va face asta oricum. Decizia e despre cine conduce conversația asta și sub ce reguli. Lăsați pe mâna Moscovei și a unei America preocupate mai mult de alții decât de Europa, și arhitectura care va ieși va fi una în care statele slabe sunt vulnerabile și marile puteri dicteaza jocul. Nu e noutate în istorie, dar pentru o Europă care a visat la securitate colectivă, ar fi o întoarcere dureroasă.
