Vladimir Putin se mișcă tactic pe o tablă de șah geopolitică cu mize care depășesc Ucraina. Marți, în Turkmenistan, liderul Kremlinului a avut o întrevedere bilaterală cu președintele iranian Masoud Pezeshkian, și mesajul transmis era clar: Rusia e dispusă să se implice activ în negocierile pentru încetarea.
Întâlnirea a avut loc în marja reuniunii Consiliului Șefilor de Stat din cadrul CSI, la stațiunea Avaza de pe malul Mării Caspice. Aceasta nu e o simplă convorbire de protocol, ci o confirmare a unui parteneriat care s-a adâncit dramatic după februarie 2022, când Rusia a lansat invazia pe scară largă în Ucraina. Ambele țări au fost lovite de sancțiuni occidentale masive, iar această izolare comună le-a adus mai aproape decât oricând.
Putin a spus lui Pezeshkian, potrivit agenției de presă de stat ruși: „Suntem pregătiți să facem tot ce ne stă în putere pentru a contribui la soluționarea acestei situații.” Este, aparent, o gestură de bună voință. Dar acum trebuie să-ți pui o întrebare: de ce implicarea Rusiei în Orientul Mijlociu ar putea să conteze mai mult pentru tine decât crezi?
Pentru început, conexiunea dintre Moscova și Teheran nu s-a născut din geopolitica clasică. S-a născut din necesitate practică și concretă. Ucraina a devenit factorul care a apropiat acești doi aliați imposibili. Teheranul a furnizat Rusiei drone Shahed și rachete cu rază scurtă de acțiune – arme folosite masiv împotriva țintelor ucrainene. În schimb, Rusia a oferit Iranului acces la tehnologie militară și, mai recent, informații de intelligence pentru atacurile iraniene asupra țintelor americane în Orientul Mijlociu.
Aceasta e piesa crucială din puzzle: prin implicarea sa în negocieri pe Caspice, Putin nu doar că încearcă să stabilizeze o regiune geopolitică importantă. El consolideaza o alianță care pe viitor i-ar putea oferi leverage în orice discuție cu Occidentul. Rusia și Iranul sunt acum legate prin interes reciproc și prin sancțiuni reciproce. Când Putin promite ajutor cu negocierile, el promite, de fapt, să îi dea Iranului un loc la o masă din care acesta ar putea fi exclus.
Pezeshkian a exprimat, la rândul lui, o frustrare care reflectă poziția unei țări izolate. „Suntem angajați într-un dialog, dar de fiecare dată când negociem cu Statele Unite, ei ne atacă din nou,” a declarat liderul iranian. El a cerut un „cadru final” pentru încheierea conflictului și a acuzat Statele Unite că încearcă „să-și impună politicile și viziunile asupra tuturor țărilor.” Pentru el, prezența unei puteri dispuse să intermedieze e o cale de salvare – și Rusia se oferea în rol.
Întâlnirile dintre Putin și Pezeshkian nu sunt noi. Luna trecută, în marja summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai în Kirghizstan, ei s-au mai întâlnit. Iar înainte, Putin i-a transmis unui pe cale telefonică că Moscova e pregătită să ajute la medierea conflictului. Aceasta nu e impulsivă; e o strategie planificată. Rusia construiește o poziție de mediator într-o regiune în care SUA și aliații lor par pierduți în conflicte fără sfârșit.
Să fie clar ce se întâmplă de fapt. În ultimii ani, relațiile dintre Moscova și Teheran s-au consolidat pe mai multe niveluri. Nu doar militar și diplomatic – și economic. Rusia și Iranul au început să negocieze în rubles și rialuri, ocolind dolarul american și, prin asta, sancțiunile occidentale. Cooperarea pe Marea Caspică în privința gazelor și petrolului se adâncește. Pentru ambii, izolaciea nu e o lovitură – e o oportunitate de a construi o ordine economică alternativă.
Occidentul observă cu nerăbdare aceste mișcări. Pentru SUA, Uniunea Europeană și alții, implicarea rusă în Orientul Mijlociu e problema care nu-și permite să fie ignorată. Dacă Putin devine un mediator credibil acolo – chiar și parțial – el nu doar rezolvă probleme: el câștigă diplomație. Orice acord negociat cu participarea Kremlinului e o victorie de imagine, o dovadă că izolarea occidentală nu l-a făcut irelevant.
Pentru Pezeshkian, contactele cu Putin sunt de necesitate. Iranul se vede singur în fața unei coaliții occidentale și a unui vecin din Golf cu capacități militare superioare. Rusia nu e salvarea – dar e o masă la care vreau să stea pentru a negocia condiții mai bune. Putin știe asta. Și din asta e convins că va obține mai multă cooperare din Teheran pe termen lung.
Marea întrebare care rămâne deschisă: va reuși Putin să medieze ceva concret în Orientul Mijlociu, sau va folosi pur și simplu această implicare pentru a se poziționa mai bine pe tablă? Răspunsul probabil e că va face ambele. În diplomație, acesta e jocul.
În săptămânile și lunile care vin, observați dacă aceste promisiuni se vor concretiza. Rusia va trimite mediatori? Va organiza negocieri? Orice pas în direcția asta ar fi o mișcare de anvergură pe scena internațională – iar pentru Occidental, un avertisment că izolarea nu a dovedit ce se sperase.