Culturi succesive de legume
Am împărţit cei aproximativ 1100 m2 de teren în 11 parcele şi le-am stabilit fiecăreia destinaţia: 6 parcele pentru legume, o parcelă livadă, una pentru construcţii şi acareturi casă, magazie, depozit, atelier, o parcele pentru animale, solarul şi panta reprezintă o alta parcela şi una pentru grădina de flori plantelor aromatice şi medicinale – fiecare parcele are aproximativ 100m2.
Ca să pot folosi la maxim terenul a trebuit să caut soluţii iar una dintre acestea a fost folosirea culturilor succesive.
Culturile succesive reprezintă un sistem de cultura prin care pe aceeaşi suprafaţă de teren se succed doua sau mai multe culturi într-un an.
Pentru a întocmi o schemă a culturilor succesive trebuie ţinut cont de:
– Familia botanică din care fac parte plantele;
– Perioada de vegetaţie;
– Caracteristicile sistemului radicular al plantelor;
– Cerinţele faţă de lumină, temperatură, apă şi nutriţie.
Cum am procedat
În primul rând am citit despre clasificarea speciilor legumicole şi particularităţile biologice ale acestora – vezi tabelul de la final.
Succesiunea am realizat-o cu plante ce provin din familii botanice diferite, pentru a evita problemele legate de sol, nutriţie, boli şi dăunători.
După plante cu rădăcini superficiale (salată, spanac, ridichi, usturoi, ceapă) am plantat specii cu rădăcini profunde (varza, vinete,) şi invers pentru valorificarea eficientă a apei şi substanţelor nutritive din sol.
Prima succesiune am realizat-o acum 2 ani când am plantat din toamnă salata, spanac, ceapa pentru stufat, usturoi iar la începutul lunii februarie (timpul) am semănat mazăre, morcov şi am plantat, ceapă, varza de vară şi gulioarele.
De la sfârşitul lunii aprilie şi până pe 15 iunie am cules prima recoltă şi am înlocuit-o cu vinete, roşii, ardei capia şi gogoşar, castraveţi cornişon, fasole şi conopida şi varza de toamna,
Culturile succesive consuma mult mai multă apă şi substanţe nutritive din sol deci a trebuit să fac câteva fertilizări suplimentare cu găinaţ de pasăre şi plămădeala de urzica.
Când mi-am planificat succesiunea culturilor am ţinut cont şi de ciclul azotului în sol aşa că după plante care consumă mult azot (spanac, salată, ceapă pentru stufat, gulie) am cultivat fasole, castraveţi, morcovi, tomate, plante cu cerinţe mai reduse faţă de acest element.
De fiecare dată trebuie să ţinem cont, în planificare, să avem o cultură de bază sau principală ce ne va ocupa terenul o perioadă mai lungă dar ne va asigura necesarul de legume proaspete şi pentru conserve şi una sau mai multe culturi secundare care vor ocupa terenul o perioadă mai scurtă de timp şi ne asigura necesarul de verdeţuri şi legume proaspete în perioadele de extrasezon – primăvara timpuriu şi târziu în toamnă.
Răsaduri în solar
Exista mai multe posibilităţi şi combinaţii pe care le puteţi aplica în gospodărie în funcţie de specificul fiecărei zone şi caracteristicile climatice:
O schemă cu trei culturi când în toamna până pe 10 Octombrie se seamănă spanac, salată sau ceapă verde care se recoltează în primăvara până la data de 20 aprilie. Urmate de tomate timpurii ce se recoltează până la 15-20 iulie, şi o cultură de conopidă sau varza de toamnă pe care o recoltaţi la sfârşitul lunii Octombrie.
De regulă folosesc schema de cultură cu 2 culturi pe parcelele descoperite şi cu 3 culturi în solar. Câteva exemple:
– Mazăre (10 III-25 VI) urmată de varză de toamnă (1 VII – 15 XI);
– Gulioare sau conopidă timpurie (15 III – 15 VI) urmată de castraveţi de toamnă (20 VI- 30 IX);
– Cartof timpuriu (20 III – 20 VI) urmat de gulii sau varză de toamnă (25 VI – 15 XI);
– Varza timpurie (15 III – 15 VI) urmată de fasole păstăi (20 VI – 10 X);
– Tomate timpurii (20 IV – 10 VIII) urmate de spanac (15 VIII – 30 IX);
– Ceapă verde plantată din toamnă (20 IX – 1 V) urmată de vinete sau ardei gras (10 V – 10 X) etc.
În solar, în funcţie de condiţiile climatice, pot să am atât culturile prelungite, cât şi succesiuni de mai multe culturi.
În ciclul prelungit voi cultiva: tomatele, ardeiul gras, vinetele, castraveţii, pepenii galbeni.
Ca şi culturi succesive, de bază am tomate timpurii, castraveţi, varza timpurie, conopida, fasole pentru păstăi, iar secundare: salata, spanac, ceapa verde, usturoi verde, ridichi de lună, gulioare etc.
Au şi legumele simpatiile lor
După observaţii atente, unii specialişti în ale plantelor au ajuns la concluzia că plante se dezvoltă mai bine în compania unor anumite specii, în timp ce plantarea unor specii incompatibile duce la diminuarea producţiei lor. O astfel de teorie poate avea efecte majore în mica noastră grădină, acolo unde spaţiul ne impune să avem mai multe specii unele lângă altele. Cunoscând afinităţile şi incompatibilităţile dintre ele, putem evita diminuarea recoltei şi probabil putem creşte producţia prin planificarea atentă a locului fiecărei legume.
Iată câteva recomandări despre unele legume mai des întâlnite:
Roşiile – roşiile proaspete nu trebuie să lipsească din nici o grădină de legume. Tomatele cresc cel mai bine atunci când plantate de-a împreună cu ţelină, sparanghel, broccoli, varză de Bruxelles, arpagic, pătrunjel şi morcovi. Roşiile nu ar trebui să fie plantate împreună cu varză creaţă, cartofi, fenicul şi varză.
Castravetele – O salată de castraveţi este întotdeauna răcoritoare. Castraveţii proaspeţi sunt foarte gustoşi (şi pot fi folosiţi şi la măşti cosmetice). Castraveţii pot fi plantaţi împreună cu fasole, porumb, mazăre şi chiar ridichi. Castraveţii nu ar trebui să fie plantaţi împreună cu cartofi şi orice fel de ierburi aromatice.
Salată verde – proaspătă şi crocantă nu poate lipsi dintr-o salată de vară sau un sandwich. Deşi salată verde creşte bine cu aproape orice legumă, acesta dă rezultate mai bune atunci este cultivată împreună cu morcovi, castraveţi, ceapă, ridichi şi căpşuni.
Ceapă şi usturoiul – două dintre cele mai populare ingrediente de gătit. În grădina dumneavoastră de legume le puteţi planta cu sfeclă, morcovi, salată şi pătrunjel, dar puneţi-le departe de fasole şi mazăre.
Mazărea – poate fi un mare plus la orice reţetă. Mazărea poate fi cultivată în grădina de legume cu morcovi, napi, castraveţi, porumb şi fasole. Cu toate acestea mazărea trebuie să fie plantată departe de ceapă, arpagic, usturoi şi cartofi.
Ţelina – este o plantă foarte adaptabilă şi creşte bine împreună cu aproape orice legume, există unele care pot să conducă la dezvoltarea acestuia. Însoţitorii săi sunt de ceapă, roşiile, toate cele din familia verzei şi fasolea.
Sparanghelul – cunoscut şi ca asparagus, este o plantă foarte tolerantă, care creşte de asemenea, împreună cu toate celelalte legume. Cu toate acestea, rezultate extrem de bune se obţin când este cultivat împreună cu roşii, busuioc şi pătrunjel.
Varza (şi toată familia de varietăţi) – Această familie cuprinde varza, conopida, varza,
AICI gulia broccoli
gulia şi broccoli. Aceste plante cresc bine atunci când sunt plantate împreună cu ţelină, sfeclă, castraveţi, salată, rozmarin, ceapă, salvie şi roşii. Cu toate acestea, re recomandă a se evita cultivarea împreună cu plante antagoniste de cum ar fi căpşunile.
Fasolea – este bine să o plantaţi împreună cu castraveţi, porumb, cartofi, căpşuni şi de ţelină dar să evitaţi cât mai mult asocierea cu ceapă.
Cartoful – în scopul de a avea randament bun, este bine să fie plantaţi împreună cu fasole, porumb, vinete şi membrii ai familiei verzei. Cartofii nu ar trebui să fie plantaţi cu roşii, castraveţi, dovleac sau dovlecei.
În încheiere aş vrea să vă spun că nu am testat aceste recomandări, dar intenţionez să o fac anul acesta şi vă voi informa cu privire la rezultate.
Culturile mixte în grădina de legume
Culturile intercalate
Nu putem neglija faptul că diferitele legumele se afectează reciproc existând combinaţii mai mult sau mai puţin avantajoase. Numai câteva dintre exemplele clasice de combinaţii avantajoase ar fi următoarele:
· morcovi + ceapă
· salată timpurie + ridichi + gulii
· roşii + pătrunjel/ţelină
· varză + spanac
· mazăre + castraveţi
· sfeclă + fasole verde
· usturoi + căpşuni
Tabelul de mai jos conţine informaţiile despre efectele reciproce a legumelor marcajele având următoarele semnificaţii: 0=nu afectează, + = avantajează, – =efecte negative.
Culturile succesive
Pe lângă efectele directe mai trebuie să ţinem cont şi de utilizarea efectivă a terenului disponibil. Un exemplu concret ar fi completarea locurilor goale (~75cm) dintre răsadurile de varză de bruxelles cu legume care se maturizează rapid, cum ar fi salata sau ridichile, care pot fi recoltate înainte de a fi acoperite de frunzele verzei.
Mulţi dintre noi avem tendinţa de a semăna tot timpul rânduri complete (cu ideea de folosi întregul conţinut al ambalajului), ceea ce este cât se poate de greşit. Trebuie să ţinem cont de nevoile şi consumul familiei şi să nu punem mai mult decât consumăm în timp util! La noi până acum în fiecare an, o mare parte din salată şi ridichi au ajuns în compost, pentru că pur şi simplu nu mai aveam ce face cu ele. O idee mult mai bună este să semănăm legumele care se consumă proaspete cu pauze de 2-3 săptămâni şi astfel vom avea o succesiune de culturi. O altă posibilitate pentru a obţine acelaşi rezultat este semănarea combinată a soiurilor timpurii, semi-timpurii şi târzii.
