Plăcinte moldovenești „poale-n brâu”. Aluatul care nu dă greș fără lapte și fără iaurt.

Plăcintele astea moldovenești, trase frumos „poale-n brâu”, sunt genul de coptură care umple casa de miros bun și adună lumea la masă. Din același aluat faci și plăcinte mari la tavă, și saralii răsucite sau în spirală, coapte ori prăjite. Secretul este un aluat simplu, dar frământat bine și lăsat să se odihnească, apoi întins foarte subțire și uns cu unt.

Aluatul este fără lapte și fără iaurt. Are ulei în compoziție și unt la suprafață, ceea ce îl face elastic, ușor de întins și plăcut la mușcătură.

Ingrediente pentru aluat

Ai nevoie cam de:

  • 1 kg făină
  • aproximativ 200 g ulei fără miros pentru aluat
  • 2 ouă
  • 2 lingurițe rasă de sare
  • 350–400 ml apă călduță
  • ulei pentru uns masa și bucățile de aluat
  • 100 g unt topit pentru uns foile

Toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei. Așa se leagă aluatul corect și nu crapă la întins.

Cum frămânți aluatul

Făina se cerne într-un vas mare. Torni uleiul și îl freci cu făina în palme, până când capătă o textură nisipoasă. Separat, bați ouăle cu sarea, apoi torni peste ele apă călduță și amesteci.

În mijlocul făinii faci o adâncitură și începi să torni amestecul de ou și apă, puțin câte puțin, frământând mereu. Adaugi câtă apă este nevoie ca să obții un aluat neted, elastic și moale la atingere, dar nu lipicios.

Frămânți serios, minimum zece cincisprezece minute. Aici nu ai scurtături. Dacă lași aluatul frământat „pe jumătate”, rămân bule de aer și se rupe când îl întinzi subțire.

Când este bine lucrat, formezi o bilă, o pui înapoi în vas, o acoperi cu un prosop de in și o lași să se odihnească cel puțin o oră. Odihna face aluatul maleabil și ușor de întins.

Porționarea aluatului

După ce a stat la odihnă, aluatul se taie în bucăți egale, modelate în biluțe puțin mai mari decât un ou mare.

Fiecare bilă se turtește ușor cu mâna și se unge cu puțin ulei la suprafață. Se așază toate pe masă, cu spațiu între ele, și se mai lasă încă un sfert de oră să se relaxeze.

În tot acest timp, masa trebuie să fie curată. O ungi cu foarte puțin ulei ca să poți întinde foile direct pe ea, fără să se lipească.

Cum întinzi foile pentru plăcinte

Din două biluțe întinzi două foi de plăcintă, la început cu sucitorul, până ajungi la o mărime normală, ușor de manevrat.

De aici poți lucra în două moduri. Ori continui cu sucitorul, ori întinzi cu mâna, ridicând foaia și lăsând-o să se subțieze sub greutatea ei. Pentru începători este mai ușor pe masă, cu mișcări blânde dinspre interior spre margine, până când foaia ajunge foarte subțire, aproape ca hârtia de țigară.

Când ai întins prima foaie, o stropești sau o ungi uniform cu unt topit. Apoi întinzi a doua foaie la fel, o ungi și pe ea și o suprapui peste prima. În felul acesta obții un strat dublu, fraged și ușor foietat.

Plăcinte „poale-n brâu” la cuptor

Peste foile suprapuse pui umplutura, aproape pe toată suprafața, lăsând o margine liberă. Umplutura trebuie să fie mai uscată, nu cu zeamă. Merg foarte bine brânza de vaci cu ou și mărar, brânza sărată, cartofii fierți și zdrobiți, varza călită bine scursă sau dovleacul tras în tigaie cu puțin zahăr și scurs.

După ce ai întins stratul de umplutură, începi să aduni marginile foii spre centru. Apuci câte un colț sau o fâșie de aluat de pe margine, o ridici și o lipești în mijloc. Apoi alături ridici altă fâșie și o așezi lângă prima. Continui așa, până când toate marginile sunt adunate și „lipite” spre centru.

Așa se obține forma de poale-n brâu, cunoscută în zona Moldovei. Plăcinta rezultată are stratul de sus ușor încrețit și interiorul plin de umplutură.

Mutarea în tavă se face cu grijă, eventual cu două palete sau direct în tavă dacă ai întins foaia pe o față de masă unsă. Tava se unge cu puțin ulei. Deasupra se unge plăcinta cu ou bătut pentru luciu frumos și crustă.

Cuptorul trebuie să fie bine încins. Temperatura potrivită este în jur de 180 de grade. Plăcinta stă aproximativ zece paisprezece minute, depinde de cuptor. Te uiți după culoare. Când devine aurie și marginile sunt ușor rumenite, o scoți.

Imediat după coacere, plăcintele sunt crocante la suprafață și ușor uscate. Le poți mânca așa, mai ales dacă îți place coaja. Dacă le vrei mai moi, le ungi rapid cu puțin unt, le pui una peste alta și le acoperi cu un prosop curat. În zece cincisprezece minute se înmoaie și devin foarte plăcute la textură.

Se pot reîncălzi fără probleme a doua zi la cuptor și sunt la fel de bune.

Saralii din același aluat

Același aluat îți dă și saralii. Diferența este doar la formă și la modul de coacere sau prăjire.

În loc să pui umplutura pe toată foaia, o așezi doar de-a lungul unei margini. Rulezi aluatul strâns peste umplutură, ca un ștrudel. Rulada obținută o poți învârti în spirală, o poți modela în forma cifrei opt sau o poți tăia din 15 în 15 centimetri.

Bucățile mici, umplute, le răsucești ușor cu mâna și le rupi, obținând saralii individuale. Se prăjesc foarte repede în tigaie, în ulei încins, pe ambele părți, sau se pot coace în cuptor, pe hârtie de copt, stropite cu puțin ulei.

Important este ca umplutura să fie bine scursă, să nu curgă. Altfel rupe foaia și plăcinta se desface.

Despre umpluturi

Aluatul acesta merge cu aproape orice umplutură sărată sau ușor dulce, atâta timp cât nu lasă zeamă: brânză de vaci cu ou, brânzeturi sărate, cartofi fierți și zdrobiți, varză călită, ciuperci sotate, carne tocată gătită în prealabil, dovleac sau mere trase la tigaie și bine scurse.

Restul ține de cât de mult îți place să experimentezi. Baza rămâne aceeași: aluat bine frământat, odihnit, întins foarte subțire, uns cu unt, umplutură uscată și cuptorul bine încins. Dacă respecți pașii, plăcintele „poale-n brâu” și saraliile îți ies cu gust de casă moldovenească, indiferent unde le coci.