Pentagon-ul presează aliații NATO să tacă din gură despre Rusia. O cerere care sună ciudat pentru o alianță militară, dar care dezvăluie o realitate mai subtilă și mai riscantă decât pare la prima vedere.
Motivul oficial invocat: unele declarații riscă să submineze securitatea în Europa. Motivul real, sugerează sursele, e mai profund. Administrația Trump negociază activ cu Kremlinul o posibilă încetare a conflictului din Ucraina. Pe masa negocierilor stau relaxarea sancțiunilor și presiuni asupra Kievului pentru a opri atacurile asupra infrastructurii energetice ruse. Într-un asemenea context, țările baltice care strigă „atenție, Rusia e o amenințare” nu sunt doar neplăcute — sunt deranjante.
E o inversare ciudată a poziției Occidentului. Doar acum câteva luni, NATO și SUA pledau pentru unitate și pentru o poziție fermă împotriva agresiunii ruse. Acum, administrația americană șoapte vecinilor ruși să nu-și propage fricile. Iată ce spune asta despre echilibrul puterilor în Europa.
Cererile Pentagonului nu au fost publice. Au venit în briefinguri bilaterale, în ședințe discrete. O persoană familiarizată cu discuțiile a povestit pentru Reuters că Colby i-a sugerat unui oficial baltic să „evite provocarea Rusiei” — o frază care pare extrasă din manuele din vremea Războiului Rece. Dar contextul e cu totul diferit. Atunci era o competiție ideologică. Acum e vorba de negociere și compromis, în timp ce ofensiva rusă hibridă împotriva Europei se intensifică.
Pentru a înțelege seriozitatea situației, e nevoie să privim ce face Rusia chiar acum. În octombrie, serviciile de informații ale Ucrainei au avertizat că agențiile ruse pregătesc noi operațiuni în statele membre ale UE și NATO. Vorbim despre sabotaj asupra cablurilor submarine, atacuri cibernetice, incursiuni de drone, dezinformare. Doar în zona Mării Negre, peste 600 de nave au fost lovite. Peste 115 drone au încălcat spațiul aerian românesc. Și Pentagonul le spune țărilor baltice să-și tempereze retorica?
România a perceput mesajul altfel. Consilierul prezidențial pentru securitate, Marius-Gabriel Lazurca, a mers la CNN și a cerut o prezență militară americană mai puternică pe teritoriul țării. Declarația vine ca răspuns direct la amenințările reale din regiunea Mării Negre, dar și ca semnal că nu toți aliații acceptă liniștea impusă de Washington. România știe că Rusia nu se va calma pentru că occidentalii au fost mai atenți cu cuvintele. Amenințarea rămâne la fel de concretă.
Detaliul interesant: Pentagon-ul a refuzat să comenteze. Oficialul american a spus că „discuțiile private între aliați rămân private”. Confirmarea prin negație. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu ar fi fost nevoie de o refuzare atât de formală.
Miza e enormă. Dacă Statele Unite negociază în spate cu Rusia și le cere aliaților să tacă, ce mesaj transmite asta? Că securitatea lor nu e prioritate? Că sunt sacrificabili în jocul diplomatic mai mare? Țările baltice au fost agregate în NATO pentru că le era groază de Rusia — asta e raison d’être-ul lor geopolitic. Să li se cere acum să nu vorbească despre amenințarea de care au fugit e o contradicție fundamentală.
Administrația Trump se poziționează ca negociatoare de pace. Și poate că, din perspectiva ei, calmul retoric e o condiție prealabilă pentru orice acord. Dar pacea neagociată cu o parte care agresează continuu nu e pace — e armistițiu. Și armistițiul Rusiei cu Occidentul nu e neapărat armistițiul Rusiei cu vecinii săi.
Ceea ce se întâmplă acum va defini alianța NATO în următorii ani. Dacă Statele Unite se retrag efectiv din garanția de securitate a Europei de Est pentru a se intinde mâini cu Kremlinul, structura alianței se schimbă. Și nu în bine, pentru mulți.