De la începutul lunii septembrie, peste 300 de cereri au fost transmise prin noul portal al Casei Naționale de Pensii Publice. Nu e puțin pentru un serviciu proaspăt lansat, dar e departe de a rezolva problema reală: la ghișeele fizice, oamenii stau câte două ore la coadă pentru ca trei dintre ei să fie serviți la patru ghișee deschise.
Asta nu e o disfuncție accidentală. E imaginea unui sistem aflat la jumătatea distanței dintre vechi și nou, fără să fi ajuns nicăieri complet. Portalul permite acum consultarea stagiului de cotizare, verificarea contribuțiilor la Pilonul 2, descărcarea deciziei de pensionare, vizualizarea talonului electronic, depunerea cererilor și simularea drepturilor viitoare. Pe hârtie, sună bine. Și chiar e un pas înainte față de ce a existat până acum. Problema e că „pe hârtie” e expresia cheie.
Victor, un pensionar care a cerut recalcularea pensiei, așteaptă de aproape 60 de zile un răspuns. A mers din nou la Casa de Pensii să depună o cerere suplimentară și a stat aproape două ore la coadă. Rezultatul? Trei persoane deservite la patru ghișee deschise. Nu e o zi grea excepțională — e ritmul obișnuit al unui sistem suprasolicitat și subdigitalizat în același timp.
Barierele reale din spatele platformei
Nu toți pensionarii au același punct de plecare în fața unui ecran. Doamna Viorica spune direct că nu s-ar descurca cu platforma online și că preferă să meargă personal la ghișeu, chiar dacă deplasările sunt dese și obositoare. Telefonul mobil îl folosește pentru apeluri, mesaje și WhatsApp — atât. Logarea cu parolă, navigarea printr-o aplicație guvernamentală, crearea unui cont: toate astea reprezintă o lume complet străină pentru ea.
Există și excepții. Doamna Gina a reușit să depună cererile pentru bilete de tratament la ghișeu și spune că intenționează să folosească platforma online în viitor. Recunoaște că la început pare complicat, dar e dispusă să învețe. Genul ăsta de deschidere nu trebuie lăsat să se piardă — trebuie susținut cu îndrumare concretă, nu cu un număr de telefon la finalul unei pagini web. Aici e punctul cel mai slab al întregii tranziții: Casa Națională de Pensii Publice a construit instrumentul, dar nu a construit și accesul la el.
Ce înseamnă concret cele 300 de cereri depuse online
Cifra de 300 de cereri transmise prin platformă e un indiciu că există interes și că sistemul funcționează tehnic. Nu e un eșec. Dar trebuie pusă în proporție: România are peste cinci milioane de pensionari. Chiar dacă o fracțiune din ei are nevoie de servicii active ale Casei de Pensii într-o lună dată, 300 de cereri digitale înseamnă că penetrarea reală e aproape de zero.
Un alt detaliu care nu iese în evidență imediat: platforma nu elimină ghișeul, îl completează. Câtă vreme există cereri care pot fi depuse online, dar răspunsurile tot vin cu 60 de zile întârziere — ca în cazul lui Victor — digitalizarea frontului rezolvă doar jumătate din problemă. Dacă înapoia ecranului procesele rămân la fel de lente, experiența utilizatorului se îmbunătățește cosmetic, nu real.
1
2
3
4Ce urmează și ce ar trebui să urmeze
Casa Națională de Pensii Publice nu a anunțat un calendar concret pentru extinderea funcționalităților sau pentru campanii de alfabetizare digitală adresate pensionarilor. Asta e o lacună. Ceea ce ar trebui să urmeze e destul de clar: sesiuni de instruire la nivelul caselor județene de pensii, ghiduri tipărite cu pași simpli pentru crearea contului și angajamentul ferm că ghișeul fizic rămâne funcțional pentru cei care nu pot folosi alternativa digitală.
Termenul de 60 de zile de așteptare al lui Victor — fără niciun răspuns concret — e detaliul care spune totul despre ce trebuie schimbat cu adevărat. Nu platforma e problema centrală. E viteza cu care sistemul tratează oamenii, indiferent de canalul prin care aceștia ajung la el. Pensionarii care pot folosi portalul de pensii online o vor face. Cei care nu pot, nu trebuie să plătească pentru asta stând două ore la coadă.
