Parlamentul României se pregătește să aprobe o schimbare semnificativă în Codul civil, una care afectează milioane de români și modul în care oamenii au perceput divorțul de-a lungul anilor.
Inițiativa vine de la mai mulți parlamentari din PNL, USR, PSD și grupul minorităților naționale. Ceea ce au observat ei este o problemă reală, practicată în instanțe în mod sistematic: femei și bărbați au fost forțați să-și schimbe identitatea după divorț pur și simplu pentru că fostul partener refuza acordul. Un consimțământ care nu era obligatoriu să existe, dar care practic era cerut la caz pe caz, în funcție de bunăvoința unei persoane care nu mai avea nici o legătură cu divorțatul.
Noua regulă este simplă: după pronunțarea divorțului, fiecare dintre foștii soți va putea continua să poarte numele din perioada căsătoriei fără a mai cere voie. Refuzul fostului partener nu va mai bloca păstrarea numelui. Cineva care și-a construit o carieră, care are diplome, publicații și contracte pe acel nume — va putea pur și simplu să-și continue viața cu aceeași identitate, fără obstacole administrative sau juridice.
Pentru numeroși profesioniști în România, această schimbare nu e doar o chestiune de formă. Numele pe care l-ai purtat 20 de ani în mediul profesional nu e doar o etichetă. E marca ta personală — pe brevet, pe articolele științifice, pe cartea pe care ai scris-o, pe produsul pe care l-ai lansat. Pentru părinți care au copii, purtarea aceluiași nume cu familia lor simplifica lucrurile la școală, la spital, la orice instituție unde trebuie să se identifice copilul.
În sistemul vechi, păstrarea numelui depindea de o înțelegere explicită sau de demersuri costisitoare în instanță. Unii dintre divorțați acceptau pentru că nu aveau resurse să se cearte pentru o chestiune administrativă. Alții vedeau refuzul fostului soț ca un ultim act de control, o modalitate de a-i face viața mai grea după ce relația s-a terminat. Noul sistem elimină această dependență și spune clar: identitatea ta nu e negoțiabilă în funcție de voința altei persoane.
Aspect practic, dar important: după divorț, actele administrative sunt deja o coșmă. Trebuie să-ți schimbi datele în documente, să notifici mai multe instituții, să actualizezi contracte. Dacă nu-ți schimbi numele — și acum nu vei fi forțat să o faci — o întreagă serie de formalități devin inutile. Tranziția administrativă e mai simplă, mai ieftină, mai rapidă.
Însă proiectul nu e o obligație de a păstra numele. Cine vrea să revină la numele anterior căsătoriei poate face asta în continuare, absolut liber. Modificarea elimină doar condiția consimțământului fostului soț pentru cazurile în care păstrarea e dorită. E un drept recuperat, nu o nouă constrângere.
Inițiatorii rezumă spiritul legii cu formula „Identitatea nu se rescrie”. E o afirmare clară: cine ești tu, cine ți-ai construit identitatea profesională și socială — asta nu se rescrie pentru că altcineva spune „nu”. Nu mai e nevoie de joc politic, de negociere, de cereri și refuzuri.
Acum, după votul din Senat, balonul e în terenul Camerei Deputaților. Aici va trebui să decidă marea majoritate de legislatori dacă această schimbare merită susținută. Dezbaterile se anunță că vor fi atent urmărite, iar interesul public pentru subiect e ridicat — multe dintre persoanele care au trăit divorțul și-au pierdut identitatea profesională știu exact de ce contează asta.
Dacă proiectul trece și de Camera Deputaților, noile reguli vor intra în vigoare și vor adapta Codul civil la realitățile sociale actuale. Nu mai e 1864, nu mai e nici măcar 1990. Oamenii au cariere, au reputații, au mărci personale — și asta nu trebuie să dispară pur și simplu pentru că o căsătorie s-a terminat.
Pe agenda parlamentară, această temă rămâne prioritară. Calendarul următor va arăta rapid cât de serios ia Parlamentul o schimbare care, deși pare administrativă, e în realitate despre dreptul fundamental la identitate și demnitate după o ruptură. Cine ești tu nu trebuie decis de altcineva — asta e mesajul care se trasează cu această lege.