Nicușor Dan a testat în ultimele zile o propunere neașteptată pentru funcția de premier: Luca Niculescu, fostul ambasador al României la Paris. Numele a circulat prin convorbiri telefonice purtate cu liderii partidelor, înainte de orice consultare oficială la Cotroceni. Niculescu nu a primit până acum nicio ofertă formală.
Guvernul României nu are premier de mai bine de câteva luni, iar fiecare tentativă de a construi o majoritate parlamentară s-a izbit de același obstacol: cei 233 de voturi necesare pentru învestire nu există, cel puțin nu într-o formulă pe care toate partidele relevante să o accepte. Aici intervine partea importantă — în loc să convoace consultări oficiale și să riște un eșec public, Nicușor Dan a ales să sondeze terenul pe telefon, informal, cu cererea expresă ca liderii să nu divulge numele propus. Această tactică spune ceva despre starea negocierilor: un președinte care cere discreție înainte de orice pas oficial recunoaște, implicit, că propunerea sa nu are încă o susținere sigură.
Cine este Luca Niculescu, propunerea-surpriză pentru funcția de premier
Luca Niculescu, născut în București în 1971, a petrecut peste două decenii în jurnalism — RFI România, mai multe televiziuni — înainte să intre în diplomație. Între 2016 și 2022, a reprezentat România la Paris, cu acreditare și pentru Monaco și Andorra. Din 2022 a lucrat ca secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și coordonator național pentru aderarea României la OCDE, procesul prin care țara încearcă să intre în clubul celor mai dezvoltate economii ale lumii. Profilul său internațional e solid: Legiunea de Onoare franceză, Ordinul Artelor și Literelor, Crucea Regală a României.
Nu a ocupat niciodată o funcție executivă în guvern și nu a condus un minister — asta înseamnă că vine cu credibilitate externă, dar fără experiență dovedită în administrarea unui aparat de stat. Pentru un cititor care urmărește politica românească de ani de zile, profilul e recognoscibil: tehnocrat cu trecut diplomatic, fără datorii față de partide, ales tocmai pentru că nu deranjează pe nimeni structural. Întrebarea e dacă tocmai asta va fi de ajuns ca să adune 233 de voturi în Parlament.
Blocajul parlamentar: de ce 233 de voturi rămân o problemă reală
PSD vrea un guvern în care să dețină greutatea principală, cu sprijin de la UDMR. Doar că PNL și USR au anunțat explicit că nu votează o astfel de formulă. Fără ei, PSD și UDMR ar trebui să adune voturi din zona AUR, SOS și POT. George Simion a transmis deja că AUR condiționează orice vot favorabil de includerea partidului în guvern — o condiție pe care Nicușor Dan nu pare dispus să o accepte. Și mai e ceva: Sorin Grindeanu, vehiculat și el ca variantă de premier, ar risca un eșec parlamentar care i-ar slăbi poziția în interiorul PSD, motiv pentru care nici această pistă nu mai pare la fel de simplă.
Luca Niculescu, prin contrast, nu are nimic de pierdut politic dacă propunerea cade. El nu e politician de carieră. Tocmai de aceea poate fi o variantă mai ușor de vehiculat: un eventual refuz parlamentar nu destabilizează nicio structură de partid. Detaliul care schimbă tot: consultările oficiale de la Cotroceni, programate inițial pentru weekendul trecut, au fost amânate fără o explicație publică din partea președintelui — semn că Nicușor Dan nu are încă certitudinea că propunerea sa va trece.
Ce urmează: desemnarea premierului și miza unui guvern fără majoritate clară
Desemnarea premierului ar putea veni în această săptămână, dacă sondajele telefonice au dat rezultate suficient de încurajatoare. Dacă nu, negocierile intră într-o nouă rundă de așteptare, cu riscul de a prelungi o perioadă de incertitudine care costă deja — unele proiecte legate de finanțarea europeană au nevoie de un guvern cu mandat deplin, nu de unul care administrează curent.
1
2
3
4Dacă Luca Niculescu va fi desemnat și învestit, România ar avea un premier fără trecut de partid, cu credibilitate în cancelariile europene și cu o agendă nedefinită public. Premierii propuși din afara partidelor au ajuns uneori să guverneze surprinzător de eficient — și alteori să fie demontați rapid tocmai pentru că nu aveau o bază politică proprie. Niculescu, dacă ajunge la Palatul Victoria, va trebui să construiască acea bază din mers, cu un Parlament care nu i-a promis nimic.