Nicușor Dan a desemnat luni pe Luca Niculescu pentru funcția de premier, după o serie de consultări cu partidele parlamentare. Niculescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, acceptă responsabilitatea în condiții de criză guvernamentală, dar calea lui către Palatul Victoria e presărată de obstacole.
De la eșecul guvernelor de dreapta anterioare, președintele a ajuns la această decizie printr-un proces de eliminare. Trei premier s-au prăbușit deja, fiecare având o aripă politică diferită, fiecare lăsând în urmă o majoritate parlamentară fragmentată. Niculescu intră în această dinamică ca o sarcină grea: trebuie să construiască o majoritate de la zero, într-un Parlament în care nici o coaliție nu se ridică de la sine.
Prima lui declarație a fost onestă: „Accept această responsabilitate cu deplina conștiință a dificultății momentului. Prima misiune va fi construirea unei majorități parlamentare. Avem nevoie de fermitate și de viziune, de o perioadă de stabilitate și reconstrucție.” Nu promit miracole, ci o necesitate brutală — parlamentul trebuie să ofere numere, nu idealuri.
Aici intervine partea care complică totul. Partidul Social Democrat, care a câștigat alegerile cu cel mai mare procent, nu e încântat. Marcel Grindeanu, liderul PSD, a răspuns rapid și aspru: desemnarea „sfidează matematica parlamentară”. PSD anunță o ședință de partid marți pentru a decide dacă va susține sau va boicota guvernul Niculescu. Dar aceasta e condiționată — Grindeanu vrea să cunoască programul de guvernare complet înainte de a lua poziție.
Mesajul e clar: PSD e gata să blocheze dacă noua guvernare continuă politicile de austeritate ale predecesorului. „Dacă prim-ministrul desemnat va susține în continuare politicile de austeritate ale lui Bolojan, cred că nu mai rămâne altă cale pentru a repune România pe drumul corect decât să mergem la alegeri anticipate,” a scris Grindeanu pe Facebook.
Asta nu-i doar o poziție de negociere. PSD deține circa 90 de parlamentari — nici o majoritate fără ei nu poate fi stabilă. Și Grindeanu șarjeaza cu tema economiei: rectificarea bugetară, puterea de cumpărare a oamenilor, menținerea țintelor de deficit. Pentru alegător, asta se traduce în simple vorbe — cine plătește criza? Dacă răspunsul e „din buzunarul tău”, PSD zice că nu o face fără să știind exact unde se duc banii.
Reacția PNL a fost mai retrasă, dar nu lipsit de calcul. „Partidul Național Liberal ia act de decizia Președintelui României privind desemnarea domnului Luca Niculescu drept candidat pentru funcția de prim-ministru,” a anunțat purtătorul de cuvânt Ionel Bogdan. Apoi: „În perioada următoare vom avea discuții cu premierul desemnat și vom analiza programul de guvernare, prioritățile asumate și echipa pe care o va propune. Ulterior discuțiilor și analizei programului de guvernare, PNL va lua o decizie cu privire la votul de învestitură.”
Traducere: nici PNL nu e sigur. Vor să vadă planul complet. Asta-i o poziție echidistantă, asta-i asteptare, asta-i susținere condiționată care poate cădea dacă ceva nu place.
Dar cea mai dură reacție a venit din AUR. George Simion, liderul formațiunii, nu s-a abținut: „Luca Niculescu e tot o marionetă. Zero voturi de la AUR! Libertate pentru Călin Georgescu.” AUR refuză să susțină și declară deschis sprijinul pentru Călin Georgescu, figura controversată din peisajul politic actual.
Asta e calculul real. Niculescu are susținere condițională de la PNL și PSD, ambele sub rezerve. Nu are sprijinul AUR. Dacă una din măsuri se schimbă — dacă programul nu place, dacă viziunea economică diverge, dacă o declarație nepotrivită alienează un partid — majoritatea cade din picioare.
Niculescu va trebui să negocieze fiecare măsură cu oameni care, oficial, au spus că vor decide după ce aud detaliile. Asta nu-i un guvern în construcție — asta-i un cabinet în echilibru pe o sforie. Și sforia asta e sub tensiune maximă.
Ce urmează imediat: Niculescu trebuie să detalieze programul de guvernare la o ședință cu liderul PSD și apoi cu ceilalți. Nici o promisiune vaga nu va funcționa. Grindeanu a fost explicit — fie arată cumva economiei cum se întoarce pe picioare, fie PSD nu vrea nici stire. PNL și PSD vor apoi vota în Parlament o investitură care, dacă trece, va fi cea mai fragilă majoritate de după schimbarea regimului în 1989.
Și chiar dacă trece, guvernul va opera sub o amenință permanentă. Fiecare vot va fi negociat. Fiecare decizie va fi contestată de vreun partid care zice că nu asta a promis. România intră în perioada cea mai instabilă politic din ani buni.