Peste 650 de școli din România vor primi bani pentru a preveni analfabetismul funcțional și abandonul școlar. Lista proiectelor selectate a fost publicată miercuri de Ministerul Educației, iar finanțarea va acoperi activități de recuperare, terapie și sprijin educațional pentru elevii din ciclul primar care riscă să.
Programul, numit PRIMII (Program pentru Reușita Învățământului Primar prin Măsuri Integrate de Intervenție), e rezultatul unui efort mai larg al Ministerului Educației de a combate două probleme care au izvor în aceeași rădăcină: lipsa de bază de citire-scriere și abandonul timpuriu al școlii. România se confruntă cu rate semnificative de abandon în ciclul primar, iar analfabetismul funcțional — inabilitatea de a folosi competențele de bază de lectură în situații cotidiene — rămâne o problemă persistentă, mai ales în zonele defavorizate și comunitățile marginalizate.
Ministerul nu a ales școlile la întâmplare. Selecția s-a făcut după criterii stricte: au fost incluse doar unitățile de învățământ cu elevi identificați ca fiind în risc foarte mare sau mare de a abandona școala. Identificarea a fost făcută prin intermediul Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educație (MATE) și pe baza indicelui de marginalizare comunitară al UNICEF. Practic, ministerul a tras o hartă a riscului și a finanțat acolo unde copiii sunt cel mai mult în pericol să nu-și termine nici măcar primele opt clase.
Cifra de 650 de școli pare mare, dar în context e destul de specifică. Nu e o măsură de amploare națională aplicată oriunde — e o intervenție chibzuită, limitată la instituții cu probleme reale de retenție și rezultate slabe. Fiecare dintre acestea va avea acces la fonduri pentru a dezvolta și implementa activități de sprijin.
Cu ce vor folosi școlile banii? Iată partea concretă. Finanțarea acoperă mai multor categorii de cheltuieli. În primul rând, lecții individualizate și activități de recuperare — asta înseamnă că elevii care rămân în urmă vor primi ore suplimentare de atenție, în grupuri mici sau chiar unu-la-unu. În al doilea rând, asigurarea hranei pentru copiii din programul PRIMII. E un detaliu care pare mic, dar nu e: o mică parte din abandonul timpuriu se datorează faptului că unii copii vin la școală flămânzi, și când nu au ceea ce mânca, nu au nici puterea de a se concentra. În al treilea rând, activități extracurriculare și extrașcolare — sporturi, arte, hobbiuri — care ține copiii implicați și motivați după programul regulat. În al patrulea rând, materiale didactice specifice și resurse educaționale pentru activități remediale. Și, nu în ultimul rând, consiliere și terapie — atât pentru elevi, cât și pentru părinți.
Consiliere și terapie sunt deosebit de importante în contextul abandonului timpuriu. Mulți copii nu abandoneaza din cauze strictly academice. Unii se confruntă cu tulburări emoționale, cu trauma, cu probleme de adaptare socială. Altii au părinți care nu înțeleg importanța educației sau sunt prea ocupați cu supraviețuirea economică. Programul reconoaște că intervenția trebuie să fie holistică, nu doar academică.
Selecția proiectelor a fost deschisă. Școlile au putut aplica, iar proiectele au fost evaluate pe bază de criterii anunțate dinainte. Cele admise au fost clasificate după punctaj, iar finanțarea a fost alocată până la limita bugetului aprobat pentru ciclu 2026-2027. A mai rămas și o listă de rezervă — dacă vreunul dintre proiectele finanțate se retrage sau nu reușește să o încheie, fondurile vor merge la următoarele din coadă.
Acordurile de finanțare vor fi încheiate între Ministerul Educației și Cercetării și școlile beneficiare. E o relație contractuală, nu doar o promisiune. Ministerul va urmări cum se folosesc banii, ce activități se desfășoară, și ce rezultate se obțin. Asta înseamnă că școlile au responsabilitate — trebuie să-și dovedească eficiența.
Dar e clar că programul are ambiție. Prin includerea tuturor elevilor de nivel primar din unitățile selectate, PRIMII acoperă o întreagă populație școlară, nu doar pe cei deja identificați ca problematici. E o abordare pe care o numesc de prevenție în masă. Și logic, pentru că problemele de abandonul și analfabetismul funcțional nu apar neapărat la elevii individual diagnosticați. Apar și la cei care par ok pe hârtie, dar care cumva nu reuși să integreze lecția și să o aplice, care lipsesc prea mult și ajung să se descurajeze.
Finanțarea e temporară — e alocată pentru 2026-2027. Asta ridică o întrebare importantă: ce se întâmplă după? Dacă rezultatele sunt bune, va fi extins programul? Vor continua școlile activitățile din buzunarele proprii? Sau revine totul la normal, iar acei copii revin în riscul de abandon?
Pentru acum, ce putem spune e că există o recunoaștere clară, la nivel de ministerul de resort, a acestei probleme. Peste 650 de școli nu e număr mic. E o investiție semnificativă în copii care, în alte circumstanțe, ar fi putut să alunece prin sistem fără să fi învățat nici măcar să citească fluent.
Pașii următori sunt clari: școlile trebuie să-și finalizeze acordurile, să-și planifice activitățile, și să le lanseze. Profesorii și consilierii vor avea sarcini noi. Părinții trebuie informați despre oportunități. Copiii vor avea acces la resurse și atenție care, până acum, le-ar fi lipsit. E un început, și nici nu e mic. Dar succesul nu e garantat — cu bani singur nu se schimbă o cultură a abandonului. Se schimbă doar cu determinare, cu implicare și cu lucru consecvent, din partea tuturor actorilor.