Marcotarea prin arcuire, cunoscută și sub denumirea de marcotaj prin aplecare, este una dintre cele mai eficiente metode de înmulțire a murului (Rubus fruticosus). Această tehnică se bazează pe capacitatea lăstarilor de a forma rădăcini în punctul de contact cu solul, ceea ce permite obținerea unor plante noi identice genetic cu planta-mamă.
Avantajele marcotajului prin arcuire
- Rată mare de succes – Lăstarii prind rădăcini cu ușurință dacă sunt menținuți în condiții optime de umiditate și temperatură.
- Păstrarea caracteristicilor genetice – Fiind o metodă de înmulțire vegetativă, marcotarea asigură obținerea unor plante identice cu planta-mamă.
- Nu necesită tehnologie avansată – Procesul este simplu și poate fi realizat cu unelte de bază.
- Creștere mai rapidă față de semințe – Plantele obținute prin marcotaj intră mai repede pe rod comparativ cu cele crescute din semințe.
- Reducerea pierderilor – Spre deosebire de înmulțirea prin butași, unde rata de prindere poate fi mai scăzută, marcotajul prin arcuire asigură o dezvoltare mai bună a rădăcinilor.
Perioada optimă pentru marcotaj
Marcotarea prin arcuire se poate efectua primăvara devreme (martie-aprilie) sau toamna (septembrie-octombrie), înainte ca planta să intre în repaus vegetativ. Aceste perioade asigură o dezvoltare optimă a rădăcinilor înainte de separarea puieților.
Pașii detaliați ai marcotajului prin arcuire
Alegerea lăstarului potrivit
Se selectează un lăstar sănătos, flexibil, de aproximativ un an. Acesta trebuie să fie destul de lung pentru a fi îndoit spre sol fără a se rupe.
Pregătirea solului
Zona unde se va îngropa lăstarul trebuie să fie afânată și fertilă. Se recomandă adăugarea de compost sau mraniță pentru a îmbunătăți structura solului și a stimula formarea rădăcinilor.
Îndoirea și îngroparea lăstarului
Lăstarul este aplecat spre sol și îngropat la o adâncime de aproximativ 5-10 cm. Se lasă vârful liber, deasupra solului, pentru a permite dezvoltarea ulterioară a lăstarilor noi.
Fixarea lăstarului în sol
Pentru a menține lăstarul în contact cu solul, se utilizează agrafe din sârmă, pietre sau alte mijloace de fixare. Acest pas este esențial pentru ca planta să nu se desprindă și să își poată dezvolta rădăcinile în mod corespunzător.
Udarea și îngrijirea lăstarului
După fixare, este important să se mențină solul umed, dar nu îmbibat cu apă. Irigarea regulată este necesară, mai ales în perioadele secetoase. Se poate aplica un strat de mulci pentru a menține umiditatea solului și a preveni apariția buruienilor.
Separarea și transplantarea puieților
După aproximativ 4-6 luni, când rădăcinile s-au format bine (toamna sau primăvara următoare), lăstarul poate fi separat de planta-mamă folosind un foarfece de grădină. Se transplantează puietul într-un loc definit, într-un sol bine pregătit.
Îngrijirea murului după transplantare
După separare, noile plante trebuie îngrijite pentru a se adapta rapid la noul mediu:
- Irigare regulată – Murul necesită apă constantă în primele săptămâni după transplantare.
- Fertilizare – Se pot aplica îngrășăminte organice pentru a susține dezvoltarea plantelor.
- Protecție împotriva dăunătorilor – Se recomandă monitorizarea plantelor pentru a preveni atacurile de boli sau insecte.
Marcotarea prin arcuire este o metodă eficientă și accesibilă pentru înmulțirea murului. Cu o tehnică corectă și o îngrijire adecvată, această metodă permite obținerea unor plante viguroase, pregătite să ofere recolte bogate. Este o alegere ideală atât pentru cultivatorii amatori, cât și pentru cei care doresc să înmulțească murul la scară mai mare.
Inmultirea prin butasi de tulpina, se practica in special la soiurile de mur fara ghimpi, acestia obtinandu-se prin fasonarea cresterilor anuale.
Inmultirea prin butasi verzi se realizeaza in prima jumatate a lunii iunie si necesita spatii protejate (sere, rasadnite, solarii) pentru inradacinare. Butasii verzi se obtin prin taierea varfurilor de crestere. Lungimea unui butas trebuie se fie de 6-7 cm iar la recoltare, pastrare si manipulare trebuie sa acordati o atentie deosebita pentru a nu-si pierde turgescenta. Dupa ce se indeparteaza toate frunzele cu exceptia celei din varf, se planteaza.
Ca substrat de inradacinare se poate utiliza turba, nisipul, perlitul, singure sau în amestec. Dupa ce lastarii au ajuns la 15-20 cm, plantele se calesc 2-3 saptamani după care se scot in aer liber pana toamna.
Inmultirea prin butasi lignificati se face cu ajutorul tulpinilor recoltate toamna, se fasoneaza la 50-70 cm si se stratifica in nisip umed in incaperi cu temperaturi de 1-2°C. Pe timpul iernii, din tulpinile stratificate se confectioneaza butasi de 1-2 ochi, care se pun din nou la pastrare fie în nisip, fie în camere frigorifice, in poziţie verticala pentru a usura calusarea. Plantarea butasilor se face in spatii protejate, in ladite intr-un amestec de turba si nisip (proporţii egale). Primavara dupa incalzirea vremii si alungirea lastarilor, laditele se scot afara, iar in momentul cand radacinile au crescut si au ocupat tot spatiul din ladite, plantele se transplanteaza afara pe un pat de fortificare ce contine si mranita.
Inmultirea prin butasi semilignificati, se efectueaza in mod asemanator ca şi cea prin butasi verzi, cu deosebirea ca lucrarea se executa in august-septembrie, iar ramurile nu trebuie să fie mai groase de 7-10 mm.
