Apare doar pentru o scurtă perioadă, dar aroma sa unică cucerește orice gurmand. Leurda, cunoscută și ca „usturoiul ursului”, este ingredientul vedetă al primăverii, dând savoare ciorbelor, salatelor, droburilor și sosurilor delicioase. Fie că îți dorești preparate tradiționale sau rețete moderne surprinzătoare, leurda poate fi transformată în adevărate delicii culinare.

Dar cum o poți păstra pentru mai târziu? Află cum să conservi leurda prin metode simple și eficiente, astfel încât să te bucuri de aroma ei proaspătă tot anul!

Metode de conservare a leurdei

Leurda are un sezon scurt (primăvara, în martie-aprilie), însă poate fi conservată eficient pentru a fi folosită și restul anului. Cele mai utilizate metode de conservare a leurdei sunt congelarea, murarea și uscarea, fiecare având avantaje:

• Congelarea – Considerată cea mai bună și simplă metodă de a păstra leurda peste iarnă​, deoarece frunzele își mențin în mare parte aroma prin îngheț. De obicei, frunzele proaspete se spală bine și se zvântă, apoi se taie fâșii subțiri. Leurda tocată se ambalează în porții (de exemplu, în pungi de ~100 g) din care se scoate aerul și se sigilează, apoi se pune la congelator. În această formă, leurda se păstrează foarte bine chiar și până la recolta următoare, putând fi folosită la ciorbe, tocane sau alte mâncăruri​. Alternativ, leurda poate fi mixată cu puțin ulei și congelată sub formă de cuburi (sos pesto congelat) pentru a fi adăugată direct în preparate.
• Murarea (marinarea) la borcan – O metodă tradițională de conservare este păstrarea leurdei în saramură sau oțet, la fel cum se procedează cu alte verdețuri. O rețetă populară presupune tocarea frunzelor de leurdă și amestecarea lor cu sare grunjoasă (și chiar cu miez de nucă mărunțit, pentru un plus de gust), apoi îndesarea într-un borcan​. Deasupra se toarnă o lingură de oțet și se completează cu ulei (ulei de măsline, în mod tradițional) până ce frunzele sunt acoperite complet. Borcanul se păstrează la rece (în frigider sau pivniță), iar leurda astfel murată rezistă câteva luni bune. Iarna, se poate adăuga câte o lingură din acest amestec la ciorbe, tocănițe sau peste cartofii fierți, pentru a aroma mâncărurile​. O variantă similară este conservarea frunzelor opărite de leurdă în saramură (apă cu sare) în borcane sterilizate – o metodă sănătoasă, fără conservanți, în care gustul verdețurilor de primăvară se păstrează foarte bine​.
• Uscarea – Deshidratarea leurdei este mai puțin folosită, deoarece nu toate proprietățile se mențin. Frunzele de leurdă conțin multă apă și încep să fermenteze la temperatura camerei dacă sunt lăsate prea mult, de aceea uscarea naturală durează și trebuie făcută la umbră, în strat subțire, sau accelerată într-un uscător electric. Frunzele uscate își pierd o parte din aroma caracteristică – mirosul lor devine foarte slab – însă pot fi măcinate și folosite ca pudră sau condiment (în cantitate mai mare) pentru a da gust mâncărurilor​. Există și produse comerciale de leurdă uscată (pulbere) folosite ca mirodenie, semn că uscarea este posibilă, dar aroma leurdei conservate astfel este mult diminuată față de cea a frunzelor proaspete.

In concluzie, leurda este un ingredient versatil, folosit atât în rețete tradiționale românești (de la salate simple la ciorbe și preparate de Paști), cât și în reinterpretări moderne creative. Prin metodele adecvate de conservare – în special congelarea sau păstrarea la borcan – ne putem bucura de gustul ei unic pe tot parcursul anului.

Rețeta de ștevie, spanac, leurdă, la borcan, pentru iarnă. Cum le conservi cel mai bine

Rețeta de spanac sau alte verdețuri la borcan

• 1 litru de apă
• 1 lingură de sare de murături
• spanac verde sau alte frunze de salată, ștevie, lobodă, sfeclă, urzici, leurdă

Mod de preparare

Se aleg verdețurile de codițe, se spală foarte bine și le lăsăm la scurs. Punem pe foc o cratiță cu apă, adăugăm sare (1 lingură de sare la 1 l de apă) și când apa clocotește, se pun verdețurile. Se lasă pe foc doar cât se înmoaie, când apa dă în clocot, verdețurile se scot. În funcție de cât de mult spanac folosiți la o masă, puteți opta pentru a alege borcane de 400 g sau de 800 g.

Strecurați spanacul si puneți frunzele opărite în borcane. Se îndeasă bine cu coada unei linguri pentru a fi așezate. Deasupra puneți puțină sare, și 1-2 linguri din zeama în care a fiert. Apoi puneți borcanele la sterilizat pentru 20 de minute, iar apoi, direct în cămară. Puteți prepara la fel si ștevia sau leurda. Se procedează exact la fel, iar rezultatul e la fel de gustos. E o metoda sănătoasă și simplă de a pastra verdețurile pentru iarnă.

Rețete cu leurdă (tradiționale și moderne) și metode de conservare

Rețete tradiționale cu leurdă

La nivel tradițional, leurda (Allium ursinum, numită popular usturoiul ursului) se folosește frecvent în bucătăria românească de primăvară, pentru a da savoare salatelor, ciorbelor și altor mâncăruri​

Iată câteva preparate tradiționale (de la cele mai simple la cele de sărbătoare) în care leurda este ingredient-cheie:

• Salată cu leurdă – O salată de primăvară care folosește frunzele crude de leurdă alături de legume precum roșii, castraveți, ridichi sau ouă fierte. Leurda adaugă salatei o aromă ușoară de usturoi și o notă proaspătă​. De pildă, o combinație clasică este leurda tăiată fâșii cu roșii cherry și ridichi, asezonată simplu cu sare, ulei și zeamă de lămâie.
• Omletă cu leurdă – Un preparat rapid în care frunzele de leurdă tocate se amestecă în ouăle bătute înainte de prăjire. Rezultă o omletă aromată, în care leurda oferă o savoare delicată de usturoi verde​. Această idee simplă valorifică leurda proaspătă la micul dejun sau ca gustare.
• Ciorbă de leurdă – O ciorbă acrișoară de primăvară, bogată în verdețuri, în care leurda este vedeta. Frunzele se adaugă spre final în zeama clocotită, alături de alte legume, rezultând o ciorbă ușoară și vitaminizantă. De-a lungul timpului, ciorba de leurdă a devenit un preparat nelipsit din bucătăria de primăvară, apreciat pentru aroma sa reconfortantă​. Se servește fierbinte, adesea dreasă cu lămâie sau borș, pentru a completa gustul leurdei.
• Drob de miel cu leurdă – La masa tradițională de Paști, drobul (o terină de organe de miel și verdețuri) include adesea și leurdă în amestecul de ierburi aromate. Rețeta clasică de drob folosește multe verdețuri de primăvară – ceapă verde, usturoi verde, pătrunjel, mărar și leurdă tocate mărunt, care se amestecă în compoziția de carne înainte de coacere​. Leurda contribuie la gustul bogat al drobului și îi sporește parfumul, completând perfect aroma mielului.

Rețete moderne cu leurdă

În bucătăria modernă, leurda este integrată în rețete inventive, adesea preluând influențe internaționale. Aroma sa versatilă permite crearea de sosuri, umpluturi și garnituri inedite. Iată câteva preparate moderne, de la idei rapide la rețete sofisticate, care evidențiază creativ leurda:

• Pesto de leurdă – Un sos verde cremos obținut din frunze de leurdă mixate cu semințe (de pin sau nuci), ulei de măsline și parmezan (sau alte ingrediente după preferință). Acest pesto de inspirație italiană transformă leurda într-un condiment concentrat, folosit apoi pentru a asezona paste sau a fi întins pe pâine prăjită​. De exemplu, pastele amestecate cu sos pesto de leurdă capătă o culoare verde apetisantă și o aromă intensă de usturoi sălbatic.
• Risotto cu leurdă – O reinterpretare a risotto-ului italian, în care în loc de tradiționalul spanac se folosește leurdă. Frunzele de leurdă sunt opărite ușor și tocate, apoi încorporate spre finalul fierberii în orezul cremos​. Preparatul rezultat are o nuanță verzuie și un gust subtil, combinând dulceața orezului cu aroma usturoiată a leurdei, adesea servit presărat cu parmezan.
• Supă cremă de leurdă – O supă modernă, fin pasată, care valorifică la maximum textura și gustul leurdei​. Se prepară de obicei din cartofi și ceapă călite, fierte în supă de legume, la care se adaugă o cantitate generoasă de leurdă spre final. Totul se blenduiește până devine o cremă catifelată, de un verde deschis, asezonată cu sare, piper și puțină zeamă de lămâie pentru a evidenția prospețimea leurdei​. Această supă-cremă este o variantă mai modernă față de ciorba tradițională, punând accent pe finețea texturii și prezentare elegantă.
• Brioșe aperitiv cu brânză și leurdă – O rețetă creativă de aperitive tip muffins sărate, ideale pentru petreceri sau gustări. Aluatul de brioșe conține făină, ou, lapte și bucățele de brânză (feta sau telemea), îmbogățit cu multă leurdă tocată​. La copt, brioșele cresc pufoase și capătă o culoare ușor verzuie, iar combinația de brânză sărată cu aroma de leurdă le face deosebit de gustoase. Sunt un exemplu de fuziune între ingrediente tradiționale locale (leurda) și tehnici moderne de patiserie.