Kim Jong Un consolidează prezența nord-coreeană în Ucraina. Cine beneficiază

Coreea de Nord și-a trimis soldații în Ucraina încă de la finalul anului 2024, o mișcare care semnalează o alianță militară fără precedent între Phenian și Moscova.

Președintele Volodimir Zelenski a avertizat că Coreea de Nord plănuiește să desfășoare până la cincizeci de mii de soldați pe teritoriul rus, o creștere bruscă față de estimarea anterioară de treizeci de mii. Aceasta nu este o simplă consolidare a prezenței nord-coreene – este o schimbare de strategie care implică pregătirea pentru operații susținute și, probabil, pentru mai multe teatre de luptă decât doar Kursk. Decizia vorbește despre necesitățile crescânde ale Rusiei pe front și despre calculul politic al lui Kim Jong Un, care vede în acest conflict o oportunitate pentru a-și test armele, pentru a-și antrenă soldații și pentru a obține beneficii economice și militare.

Soldații nord-coreeni care au luptat la Kursk au venit din Corpul de Asalt, elita forțelor armate ale țării. Aceștia sunt produsul unui sistem militar rigid, într-o țară militarizată și puternic indoctrinată, unde serviciul militar obligatoriu forjează oameni gata să urmeze ordinele fără îndoială. Pentru mulți dintre ei, înclinația către Occident și vederea unei lumi dincolo de granițele Coreieil de Nord au fost interzise – dar acum, într-o manieră amuzant-tragică, au găsit-o pe fronturile Ucrainei, într-un conflict care nu e al lor. Rusia a recunoscut oficial rolul acestora abia în aprilie 2025, când șeful Statului Major General al Forțelor Armate Ruse, Valeri Gherasimov, a vorbit despre „eroinismul” soldaților nord-coreeni pe câmpul de luptă. Recunoașterea vine târziu, dar simbolizează o schimbare în retorică: nu mai vorbim despre mercenari anonimi, ci despre aliați.

Din perspectiva north-coreană, participarea în Ucraina nu este o aberație. Este un calcul rational. Pentru un regim izolat și economic epuizat, care a suferit decenii de sancțiuni și care vede în fiecare alianță o cale de ieșire din izolare, Rusia oferă o oportunitate greu de refuzat. Soldații nord-coreeni care revin acasă vor duce cu ei experiență în lupta modernă, cunoștințe despre tehnologie militară rusă și o imagine consolidată a Coreieil de Nord ca actor serios pe scena internațională. Pentru Kim Jong Un, aceasta nu e doar câștig militar – este o declarație politică.

Și mai e ceva. Între timp, Zelenski a cerut Coreieil de Sud să se implice mai activ în sprijinul Ucrainei, în special cu sisteme de apărare aeriană. Aceasta este o mișcare tactică de a-și mobiliza aliații occidentali și, mai ales, de a crea presiune asupra Seulului să se angajeze mai mult, știind că Phenianul este activ pe cealaltă parte a liniei de front. Sud-Coreenii sunt deja vigilenți – ei cunosc pericolul nord-coreean mai bine decât cineva, dar implicarea lor directă în Ucraina ar putea escalada tensiuni în penisula Coreeană.

Detaliul care schimbă tot: nu toți soldații nord-coreeni sunt angajați în luptă activă. Potrivit Direcției Principale de Informații din Ministerul Apărării Ucrainei, aproximativ opt mii cinci sute de militari nord-coreeni rămân pe teritoriul rus, organizați în patru brigăzi care operează sub comanda Grupului de Forțe „Nord”. Aceștia păzesc granița de stat rusă în regiunea Kursk, protejează teritoriul cucerit și previn noi incursiuni ucrainene. Nu participă la operații de luptă active, ceea ce sugerează că Rusia îi folosește în roluri defensive, nu ofensive. Unele unități de geniu sau echipe de muncitori ar putea fi în Donbas, dar informațiile pe această temă sunt încă fragmentare și controversate.

Aceasta ridică o întrebare cheie: ce urmează? Rusia are nevoie de oameni, și Coreea de Nord are oameni de vânzare – o relație transacțională care ar putea defini următori doi ani de conflict. Dacă Zelenski are dreptate și cincizeci de mii de nord-coreeni vor fi desfășurați, atunci implicațiile sunt profunde. Ucraina va fi nevoită să se gândească la noi strategii defensive, iar NATO va trebui să se gândească la riposta. Liniștea din Litoralul Mării Baltice și creșterea tensiunilor în regiunea Indo-Pacific nu ar mai putea fi separate – ar putea deveni aspecte ale aceluiași conflict mai larg.

Cooperarea militară dintre Rusia și Coreea de Nord merită o atenție mai mare decât a primit-o până acum. Aceasta nu este o întâmplare geopolitică izolată. Este o schimbare structurală în felul în care sunt structurate alianțele mondiale, în care regimuri izolate găsesc în Rusia o cale de a-și exercita influența, iar Rusia găsește în regimurile izolate o sursă de oameni și resurse. Pentru moment, luptele din Kursk s-au calmat, dar nu au dispărut. Soldații nord-coreeni continuă să păzească granița, și pentru Coreea de Nord, această preistorie militară nu este o epizod temporar – este o investiție pentru o alianță pe termen lung.