La 88 de ani, Irina Loghin și-a păstrat nu doar vocea și energia care au făcut-o iubită de generații, ci și secretele unei gospodinii din Gura Vitioarei, județul Prahova, pe care le practica pe vremea când era copil.
Irina Loghin nu e doar o cântăreață care a marcat istoria muzicii populare românești. Ea e o femeie care ține cu strictețe la tradițiile învățate în copilărie, chiar dacă de zeci de ani locuiește în București. În pofida vieții în Capitală, în fiecare toamnă se gândește la podgoriile prahovene din care aduce struguri și pe care îi transformă în must. E o rutină la care nu renunță, o legătură cu trecutul care încă mai mănâncă.
Mustul nu e vin — e o băutură mai ușoară, mai dulce, mai ușor de digerat, și are proprietăți care o iau din îndoielile cu care mulți se gândesc la alcoolul din dotare. E plin de antioxidanți și, când e făcut cum trebuie, nu o lungă ședință în crama, ci o reamintire a faptului că toamna întoarce oamenii la obiceiuri vechi și necesare.
Irina Loghin a decis acum să-și dezvăluie urmăritorilor de pe rețelele de socializare pașii ăștia, inclusiv trucul care face ca mustul ei să rămână perfect limpede și curat, și nu turbure și neapetisant — lucru care prea mulți oameni nu știu cum să-l gestioneze.
Ingredientul secret pe care Irina Loghin îl adaugă în must
Pentru fiecare litru de must pe care îl produce, Irina Loghin adaugă 10 grame de hrean ras. Nu e o alegere aleatoare — hreanul are proprietăți antimicrobiene cunoscute de secole, și pentru ea asta înseamnă că mustul se va păstra mai bine, mai lung, fără să se degradeze în vase închise. După ce hreanul e pus în damigene, totul stă la odihnă timp de 15 zile — o perioadă în care se petrec transformări chimice în lichid, ingredientele se cunosc între ele, și aromele se descompun ușor.
Când au trecut cele 15 zile, Irina Loghin strecură mustul prin tifon — un material dens care rămâne o legendă în gospodăriile tradiționale pentru claritate. După această filtrare, mustul e gata să fie pus în sticle și ținut la rece. „Să fie limpede, curat” — asta e mantra ei, și nu e vorba doar de aspectul fizic. Claritatea asta semnifică și o prevenire a microbilor, o garanție că vei putea să bei din sticlă luni întregi fără să te gândești că s-a stricat.
Sursa strugurilor alesi are rol și ea — Irina Loghin foloseşte soiul de struguri boabe de căpșunic, cunoscut pentru gustul plăcut și pentru proprietatea că nu dă fiţe la fermentare. E un soi pe care nu orice grădinar știe să-l folosească, și faptul că ea și-a păstrat această cunoaștere după atâta vreme arată cât de serios ia ea pregătirea.
De ce mustul tradițional e mai bun decât ceea ce cumperi din comerț
Mustul pe care Irina Loghin îl produce acasă nu conține nici un conservant industrial, nici aditivi, nici zaharuri adăugate, nici coloranți. E doar suc de strugure transformat cu ajutorul unei tehnici pe care o știe și o respectă. Atunci când îl bei, știi exact de unde vin acele struguri — din lanurile pe care le cunoaște și le vizitează singură.
Dacă cumperi must din magazine, nu ai aceeași siguranță. Procesele industriale de pasteurizare, transportul lung, stocarea în temperaturi variabile — toate asta pot afecta atât gustul cât și proprietățile benefice. Mustul tradițional, in contrast, păstrează integritatea fiziologică a sucului. Antioxidanții pe care îi conține — și care sunt atât de importanți pentru sănătatea cardiovasculară și pentru combaterea radicalilor liberi — rămân mai activi decât în varianta supusă unor tratamente termice agresive.
Irina Loghin insistă pe consumul de must și spune că e „sănătate curată pentru organism”. La 88 de ani, ea merită credință când vine vorba de nutriție, pentru că nu are aspect de cineva care-și neglijează alimentația și starea generală.
O rutină care conectează trecutul cu prezentul
Pentru Irina Loghin, procesul anual de a face must nu e doar o sarcină de gospodină. E o ceremonii prin care rămâne conectată la copilăria ei în Gura Vitioarei, la părinții care i-au învățat asta, la ritmurile naturale ale naturii. În fiecare septembrie-octombrie, când strugurii se coc, ea resimte aceea atractivitate pe care o simțeau și străbunicii ei, și bunicii, și părinții.
Prahovele produce vin și must de calitate din timpuri imemoriale — pământul e pus, clima e potrivită, expertiză e cumulată pe generații. Și atunci când Irina Loghin merge acolo, pe acele podgorii, și alege ea însăși strugurii cu care va lucra în toamna respectivă, e parte din acel lanț care nu s-a rupt nici măcar în anii de transformări sociale, nici măcar atunci când viața a purtat-o departe de sat.
Faptul că pe rețelele de socializare îi împărtășește urmăritorilor asta — poze cu recolta, videoclipuri cu procesul de filtrare, sfaturi practice — arată o generozitate a cunoscuțelor și dorința de a nu lăsa să dispară aceste obiceiuri. Sunt tineri care vede acum că se poate face must acasă, că nu e complicat, că orice can pune hrean ras și o damigană și poate reface ce au făcut bunicii.
În viața contemporană, atât de grăbită și plină de procese industriale, o femeie care-și dedică timp și atenție unei tehnici tradiționale — și care o face cu grija și seriozitate — merită atenție și respect. Irina Loghin continuă să fie exemplu nu doar prin voce și prezență pe scena artistică, ci și prin modul în care trăiește și se raportează la tradițiile care au făcut-o cine e.