Agricultura ecologică, tot mai greu de susținut. Un fermier care lucrează 900 de hectare spune că sistemul nu mai este rentabil
Agricultura ecologică este promovată ca o soluție pentru un mediu mai curat și pentru obținerea unor produse de calitate, însă pentru mulți fermieri realitatea economică este tot mai dificilă. Costurile pot fi mai mici decât în agricultura convențională, dar producțiile reduse și prețurile de valorificare îi fac pe mulți producători să se întrebe dacă merită să continue.
Un exemplu vine din județul Ilfov, unde un fermier care exploatează aproximativ 900 de hectare afirmă că agricultura ecologică nu mai aduce profit în condițiile actuale ale pieței.
Dependența de traderi reduce câștigurile
Una dintre cele mai mari probleme semnalate de fermieri este lipsa accesului direct la cumpărători din străinătate. Deși cerealele ecologice sunt căutate în multe state europene, producătorii români ajung, de cele mai multe ori, să vândă prin intermediari.
Această dependență de traderi reduce semnificativ veniturile. În timp ce pe piețele occidentale grâul ecologic românesc poate ajunge la prețuri considerabil mai mari, fermierii spun că ofertele primite în România sunt mult sub valoarea de piață.
Diferența de preț rămâne, în mare parte, în lanțul de intermediere, iar producătorii sunt cei care suportă efectele.
Cheltuieli mai mici, producții mai reduse
Spre deosebire de agricultura convențională, sistemul ecologic nu permite utilizarea îngrășămintelor chimice și a produselor de protecție a plantelor de sinteză.
Din acest motiv, cheltuielile directe cu aceste inputuri sunt mai reduse. Totuși, economia realizată este compensată de producțiile mai mici la hectar și de riscurile mai mari generate de buruieni, boli și dăunători.
În multe cazuri, diferența dintre recolta obținută în sistem ecologic și cea din agricultura convențională este suficient de mare încât veniturile finale să fie mai mici, chiar dacă investițiile sunt reduse.
Rotația culturilor devine cheia fertilității
În lipsa fertilizanților chimici, agricultura ecologică se bazează pe rotația culturilor pentru menținerea fertilității solului.
Leguminoasele, precum mazărea, au un rol important deoarece fixează azotul atmosferic și contribuie la refacerea naturală a solului. De aceea, ele sunt introduse periodic în asolament, alături de culturi precum grâul, floarea-soarelui sau rapița.
Acest sistem ajută la menținerea sănătății terenului pe termen lung, însă presupune o planificare atentă și limitează flexibilitatea fermierilor.
Cererea există, dar organizarea lipsește
Specialiștii din domeniu spun că piața produselor ecologice continuă să existe, însă producătorii români sunt fragmentați și au dificultăți în formarea unor loturi suficiente pentru export direct.
În lipsa cooperativelor puternice sau a unor centre eficiente de colectare și valorificare, mulți agricultori rămân dependenți de traderi, care negociază volume mari și stabilesc prețurile de achiziție.
Agricultura ecologică are nevoie de o piață mai bine organizată
Sistemul ecologic rămâne important pentru protejarea solului, reducerea utilizării substanțelor chimice și conservarea biodiversității. Totuși, pentru ca fermierii să îl poată susține pe termen lung, este nevoie de condiții economice care să le permită valorificarea corectă a producției.
Fără acces mai bun la piețele externe, fără forme de asociere și fără o putere mai mare de negociere, mulți producători riscă să renunțe la agricultura ecologică, chiar dacă cererea pentru astfel de produse continuă să crească în Europa.
