Marți, 20 octombrie, parlamentul român a dat votul de învestitură guvernului condus de Luca Niculescu. Toți miniștrii au trecut faza comisiilor cu aprobări favorabile, iar coaliția care se va forma promite să aducă, în sfârșit, stabilitate după criza guvernamentală din mai.
România intrase în vacanță guvernamentală la sfârșitul primăverii, când moțiunea de cenzură a prăbușit executivul anterior. Timp de cinci luni, țara a funcționat cu un guvern interimar, fără puteri depline, în timp ce negociatorii politici se bătea cu ciocul și cu labele. Partidele majore trebuiau să-și găsească o formulă comună, dar fiecare voia avantaje și siguranți pentru viitor.
Acum, Luca Niculescu are deja acceptul parlamentului. Nu e o majoritate zdrobitoare, dar nici nu era nevoie: PSD-ul, UDMR-ul și anumiți deputați de la alte partide și-au pus semnătura pe o înțelegere politică. Kelemen Hunor, liderul UDMR, a vorbit marți în plen și a fost direct: „Votul de astăzi aduce doar finele crizei guvernamentale. Celelalte crize rămân.”
Aici intervine partea importantă. UDMR nu intră într-o coaliție clasică cu PSD. Ba chiar, va merge în opoziție pe o parte din lucruri, dar va oferi sprijin punctual pe anumite dossiere. E o strategie pe care unii o cheamă „sprijin extern”, dar care e de fapt o negare a maturității politice: una e să fii coaliție, alta e să-ți faci vocea auzită doar când ți-e avantajos.
Kelemen Hunor a fost explicit în privința acestei probleme și a ținut să facă o declarație de principiu. „Vom vota pentru acest guvern din responsabilitate și din dorința de a proteja comunitatea noastră,” a spus el, adăugând că dialogul va continua „pe fiecare proiect de lege, pe fiecare ordonanță”. Traducere: UDMR se va implica în fiecare decizie majoră, fie că oficial e coaliție sau nu.
Dar opoziția nu vede lucrurile la fel. Deputatul USR Radu Miruță a atacat dur în plen, spunând că problema nu e numele premierului, ci „pesedizarea instituțiilor statului”. El a deschis o veche rană: PSD-ul a fost la putere de 18 ori din 1990 și a eșuat de 11 ori cu premier. Miruță i-a aruncat în față cifrele: 5 milioane de români plecați din țară, fabrici transformate în ruine, economia mutată din „Made in Romania” în „Made by PSD”.
Acuzațiile lui Miruță nu sunt noi, dar în contextul unui guvern format de PSD, capătă greutate. Măcar o parte din public va vedea o coaliție care perpetuează puteri foarte vechi, care nu au fost chiar bune pentru țară.
Ce e concret problema pentru cititorul obișnuit? Că acest guvern nu-și poate lua planurile în mână pe termen lung. O majoritate instabilă înseamnă că fiecare minister să nu se miște decât pe ce e sigur, că majorității ii e teamă să provoace. Și așa cum Hunor a încercat să-i avertizeze pe toți ceilalți, „România nu ar trebui nici măcar o zi de aventură dincolo de graniţele dialogului politic”.
Dar realitatea e că România se confruntă cu crize multiple, nu doar o criză de guvern. Criza bugetară e reală, criza economică și cea socială bat la ușă. Și acum, conducerea guvernamentală trebuie să le rezolve cu o majoritate care poate să se destrege peste noapte, dacă vreun partid decide că-și retrage sprijinul.
UDMR și PSD pot să spună că vor colabora, dar Kelemen Hunor și-a asumat clar într-o declarație puternică că „trebuie să arătăm că se poate și altfel”, zicând că opoziția va fi alternativa rațională, credibilă și predictibilă, nu un model radical. E un avertisment clar, pe care formaliștii nu-l vor vedea în titluri de știri, dar care spune de fapt: vă veghez, și dacă greșiți prost, mă retrag.
Următoarele luni vor fi decisive. Guvernul Niculescu are resursele unui cabinet complet și puteri nerestricționate pe hartă, dar nu are siguranța unui sprijin solid și durabil. Fiecare lege majoră va fi o bătălie politică. Fiecare ordonanță, o negociere.
Cititorul obișnuit ar trebui să rețină o singură idee: că în sfârșit Romania are din nou un guvern, dar nu are o majoritate în sensul vechi al cuvântului. Are o majoritate de moment, care poate să ține o zi sau șase luni. De aceea declarația lui Hunor e atât de importantă – nu e sprijin, e un cec în alb pe care oricând poate să-l anuleze.