Mii de fermieri din toate colțurile țării au conversat marți spre Bucureşti cu un singur scop: să-și facă auzite nemulțumirile în fața Guvernului. Crescători de ovine, apicultori, producători de cereale – cu toții s-au întâlnit în Piața Victoriei, în fața Palatului Victoria, într-o mobilizare masivă care a forțat.
Fermierii nu protesteaza doar din capriciu. În spatele acestui moment de criză stau luni și ani de dificultăți acumulate – blocări de exporturi de animale care-și lungesc umbra cu fiecare săptămână, prețuri în cădere liberă la produse agricole, o zootehnie ușor de spus că este în colaps, și o senzație generală că statul României, indiferent care partid guvernează, tratează fermierii cu indiferență deliberată.
Criza crescătorilor de ovine este punctul culminant al acestei frustrări. Exporturile de animale au fost efectiv blocate de autoritățile europene sau din alte țări care impun tot mai multe restricții sanitare și birocratice. Un crescător care în urmă cu trei ani vindea 50 de oi pe lună, acum nu mai poate vinde deloc. Asta înseamnă pierderi de mii de euro pe lună, datorii la bănci care nu merg în retragere, riscul de faliment pentru ferme care existau din generații. Crescătorii au încercat canalele oficiale – dosare, cereri, petiții către ministere. Canalele oficiale au ignorat-o pur și simplu.
Marți dimineață, hotărârea era neclintită: vor merge la București și vor ocupa spațiul politic până când cineva din Guvern va pune mâna pe această problemă. Potrivit anunțurilor pe rețelele de socializare, protestul era programat să înceapă la 10:00, dar nu fusese autorizat official de nicio asociație de fermieri. Asta ar fi trebuit să-i rețină pe oameni – riscul amendelor era real. Nu i-a reținut. Zeci de autocare au plecat din Bihor, Timiș, Constanța, din județele unde agricultura e într-adevăr structurală, nu accesorie. Oameni care rareori ies din sat și-au luat concediu, au plătit benzina și au mers.
Jandarmeria a pregătit terenul pe cale largă. Sute de jandarmi și polițiști au fost mobilizați, filtre la intrarea în București, autocarul verificate pentru arme albe și obiecte contondente. Autoritățile încercau evident să controleze situația, să conțină ce stiau că va fi o mulțime furioasă și dezordonată. La ieșirea din Piața Victoriei, în fața Guvernului, fuseseră amenajate „alveolele” speciale – zone delimitate, garduri, design mental de țarc pentru animale. Simbolul era neintenționat perfect pentru mesajul fermierilor.
Când fermierii au ajuns la Piață, nu au acceptat să intre în perimetrul grefat. Au refuzat cu claritate: „Țarcurile sunt pentru animale, nu pentru oameni.” Au ocupat carosabilul, zona verde și trotuarele din fața Muzeului Antipa. Jandarmii au încercat să-i dirijeze, dar oamenii au pus piciorul în pământ – n-au să accepte să fie tratați ca o problemă de management al traficului sau al securității publice. Sunt producători, sunt pătrundători de hrană, și răpurile și certurile lor sunt despre existența lor economică, nu despre o ideologie politică.
Apoi situația s-a încins. Unii protestatari s-au luat la bătaie cu jandarmii. Au fost folosite gaze lacrimogene. Au fost aruncate sticle de apă și alte obiecte spre forțele de ordine. Paradoxul a fost crudă: manifestanții strigau „Fără violență”, dar tensiunea abia conținută a explodat în momente izolate de agresiune. Până la ceasul rescrierii acestui articol, nu au fost raportate răniți grav, dar câteva persoane au fost ridicate și duse la audieri.
Ionică Sterp, crescător de ovine din Bihor, a publicat pe Facebook mesajul care cumulează toată revolta din spatele acestui protest: „Ne-a ajuns cuțitul la os demult. Am tăcut, am răbdat, am făcut documente de ne-am săturat de câte documente am făcut către statul român, către autoritățile statului român, iar producătorul de hrană, crescătorul de animale a ajuns batjocura. Pe noi au dat cu biciul neîncetat, noi, țăranii români, adică cultura mare, tot ce înseamnă producătorii de hrană am ajuns bătaia de joc a autorităților.”
Cuvintele acestea nu-și găsesc echivalent în comunicatele oficiale. Nu-s scrise în limba birocratică, ci în limba unei furiei acumulate. Și în spatele lor stă o generație de oameni care au crezut că sistemul le cuprinde interesele, că dialogul și documentația vor duce undeva. Și-au pierdut trecerea. Cât timp fermierul cu 50 de oi blochează și risipă investiția unui an, Bruxelles discută pe telefon, Ministerul Agriculturii face note interne, iar ferma se apropie de faliment.
Fermierii au anunțat că au gata o listă de revendicări pe care vor s-o transmită Guvernului și că sunt gata să rămână la București cât trebuie pentru a negocia fiecare punct. Asta e amintrea lor de fapt: nu ne puteți ignora pentru totdeauna dacă ne-am mutat, literalmente, de-acasă și-am ocupat centrul Capitalei.
Ceea ce urmează este o ecuație simplă: fie Guvernul deschide o negociere reală cu fermierii și încearcă o soluție la blocajul exporturilor de animale – fie protestele se vor repeta și vor escalada. Fermierii au demonstrat marți că nu mai acceptă să joace jocul documentației și al canalelor oficiale care-i ignoră. Această criză a agriculturii nu e doar o problemă pentru ferme – e o problemă pentru aprovizionarea cu hrană a țării și pentru stabilitate socială. Dacă Guvernul nu o înțelege acum, va trebui să-o înțeleagă în viitoarele săptămâni.
