Doi copii din Bacău, Maia și David, în vârstă de cinci luni și patru ani, au fost găsiți înecați în râul Siret, la mai puțin de o oră după ce tatăl lor i-a luat de acasă și i-a aruncat de pe un dig. Bărbatul, identificat ca Marian, a dispărut imediat după incident.
Incidentul s-a petrecut duminică, după o ceartă între Marian și soția sa. Potrivit informațiilor disponibile, bărbatul a amenințat-o pe femeia sa cu gesturi extreme înainte de a se retrage. La scurt timp după, și-a luat copiii și i-a dus pe digul de pe Siret. Acolo, potrivit primelor informații, Marian a aruncat copiii în apă. Scafandrii și echipele de intervenție au fost alertate rapid. Când au recuperat micuții din apă, erau deja decedați. Tentativele de resuscitare au eșuat.
Căutarea tatălui a durat trei zile. Autoritățile au desfășurat operațiuni de căutare extinse pe toată secțiunea râului. Pe 14 mai, scafandrii au recuperat și trupul bărbatului din apele Siretului. Cercetătorii au conchis că Marian a urmat același drum ca și copiii săi, considerând că gestul a fost urmat de sinucidere. Trupul a fost transportat la medicina legală pentru efectuarea necropsiei standard în cazuri de deces violent.
Ceremonialul de înmormântare s-a desfășurat sub o tensiune evident vă. Maia și David au fost puși în sicrii albe și depuși în același mormânt, după cum decide mama lor. Zeci de oameni din comunitate au ținut să fie prezenți la ultimul drum al copiilor. Reacția familiei extinse și a localității reflecta șocul provocat de o tragedie cu caracteristici extreme și neașteptate.
Cinci luni și patru ani sunt vârste în care copiii depind complet de adulți. La aceste vârste, capacitatea de autopreservare este aproape inexistentă. Maia abia ieșise din perioada de nou-născut. David era într-o fază în care ar fi trebuit să exploreze lume în siguranță, sub supraveghere. Faptul că au fost separați atât de brusc de mamă, de familie și de viață, prin aceeași cauză și în același act, a intensificat impactul tragic al evenimentului pe comunitatea din Bacău.
În zilele anterioare acestui incident, presa a mai relatat un caz similar în Timișoara, unde o mamă și-a ucis doi copii și apoi s-a sinucis. Succesiunea acestor tragedii, în interval scurt și cu circumstanțe comparative, a amplificat preocuparea publică. Cadrul specific al acestor situații extreme—conflicte intrafamiliale care escaladează în violență lethală—rămâne o zonă de interes pentru serviciile de asistență socială și pentru specialiștii în psihologie criminală.
Procedura după constatarea unui deces violent include obligatoriu efectuarea necropsiei, ancheta penală și stabilirea cauzei decesului. În cazul copiilor, necropsia a confirmat înecul ca cauză a decesului. Pentru Marian, rezultatele necropsiei au fost de asemenea disponibile autorităților, completând imaginea unei tragedii în care tatăl a comis o infracțiune gravă și apoi și-a luat propria viață.
Măsurile preventive în cazuri de conflict familial și de amenințări repetate rămân o responsabilitate instituțională importantă. Poliția și serviciile sociale au proceduri stabilite pentru cazurile în care există indicii de violență iminentă sau amenințări exprimate. Totuși, succesiunea și rapiditatea cu care s-a desfășurat evenimentul—de la ceartă la act criminal la sinucidere, în decurs de ore—a depășit probabil capacitatea unei intervenții preventive în timp real.
Ancheta oficială a ținut cont de toate elementele: motive, context, comportament anterior, stare mentală. Deși Marian nu a fost găsit în viață pentru a putea fi judecat, dosarul penal a fost finalizat cu stabilirea cauzei decesurilor și a circonstanțelor. Familia a primit rezultatele necropsiei și a putut proceda la înmormântare potrivit propriilor alegeri și tradiții.
Pentru comunitatea din Bacău, această tragedie va rămâne o cicatrice. Copiii care fuseseră cunoscuți de vecini și de rude lărgite nu mai sunt acolo. Tatăl care a comis faptul nu va fi judecat niciodată. Mama rămâne să poarte această pierdere, iar familia lărgită să-și proceseze șocul și durerea în contextul unei tragedii care nu avea cale de prevenție evidentă. Înmormântarea a fost un act de apropiere și sprijin comunitar, o modalitate discretă de a marca sfârșitul vieții celor doi minori și de a oferi mamei lor o prezență în ziua cea mai neagră din existența ei.