Românii se confruntă cu o problemă care se agravează lunar: inflația lor mănâncă din salariu mai repede decât salariile cresc. Cifrele publicate recent de Institutul Național de Statistică confirmă ceea ce fiecare simte deja la piață și la restaurant — puterea de cumpărare se erodează treptat, iar veniturile medii.
În septembrie, salariul mediu net a crescut cu doar 29 de lei față de august. Pare o absurditate pe hârtie, și chiar o este. Potrivit datelor oficiale, câștigul salarial mediu net se situează la 5.717 lei, cu o creștere lunară de 0,5%. Comparând cu aceeași perioadă din anul anterior, sporirea anuală a fost de 5%, dar aceasta rămâne sub rata anuală a inflației, care a ajuns la 6,9% în octombrie.
Inflația nu se răsfiră uniform. Unele prețuri exploadeaza, altele cresc modest, iar puterea de direcționare a unei familii se micșorează la fiecare cumpărătură. Rata anuală a inflației a crescut consecutive în septembrie și octombrie, atingând 6,9% luna trecută, fapt ce ridică semne de întrebare asupra capacității reale a bugetelor casnice să facă față. Cu o creștere lunară de 0,82% în octombrie singur, efectul cumulativ devine greu de ignorat.
Ce înseamnă concret o inflație de 6,9% atunci când salariile cresc cu 5%?
Este diferența dintre ce câștigi și ce poți cumpăra cu acei bani. Dacă inflația e mai mare decât creșterea venitului, pierzi putere de cumpărare în fiecare lună. Pe hârtie, 5% pare o creștere frumoasă, dar când prețurile cresc cu 6,9%, de fapt te apobiatezi. Efectul se simte mai dureros la bunuri și servicii care consumă o parte semnificativă din buget.
Serviciile au fost motorul acestei scumpiri. Tarifele au crescut cu 11,23% anual, cel mai mare salt din toate categoriile. Chiriile au devenit de neplăcut de scumpe — o majorare de 38,46% în doar un an. Energia termică s-a majorat cu aproape 10%, apă și salubritate cu 13,69%, iar televiziunile și-au ridicat abonamentele cu 13,10%. Dacă plătești într-o chirie și ai copii în purtări pe canalele de streaming, calculul tau de venituri versus cheltuieli e deja înclinat.
Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 7,66%, iar alimentele cu 3,07%. La alimentare, o observație interesantă: cafeaua și ouăle conduc clasamentul scumpirilor — plus 12,48% respectiv 10,50% anual. Laptele de vacă e mai scump cu 8,11%, uleiul comestibil cu 7,94%. La carne, creșteri moderate de 2-7% depinde de tip. Fructele proaspete au ieșit din trend și s-au ieftinit, o veste puțin mai bună pe rafturile fructelor.
Benzina și motorina povestesc o poveste mai dramatică. Ambele se situează printre cele mai mari scumpiri ale anului — 32,91% pentru benzină și 43,45% pentru motorină. Oricine merge la pompă observă asta zilnic. Carburanții sunt scumpi în toată Europa, dar acasă, efectul asupra unui salariu de 5.700 de lei medii net e mai dureros decât pentru cineva cu venit mai mare.
Sectorul bugetar, unde lucreaza milioane de români, a avut evoluții mixte. Sănătatea și asistența socială au scăzut ușor, administrația publică de asemenea, iar doar învățământul a crescut cu 1%. Pentru profesorii, asistentele medicale și birocraților, mesajul e clar — salariile lor rămân rigid în negru.
Banca Națională a României prognozase, luna trecută, o nouă creștere a inflației către finalul acestui an. Cursul de schimb al leului se apropie de pragurile sensibile, cotațiile materiilor prime nu se mai ușurează, iar energia și combustibilii nu seamănă cu a se ieftini. Prognoza nu e simplă speculație — e bazată pe realități macroeconomice care ies din controlul României.
De aici în două luni, la finalul anului, inflația probabil va atinge pragurile anticipate în august chiar și mai repede. Scenariile pesimiste vorbesc de o rată care ar putea ajunge la 7% sau mai sus, iar salariile nu vor face vreo mișcare dramatică. Realitatea e că bugetele multora deja încep să se clatine. Chiriile și facturile de utilități consumă din ce în ce mai mult din venitul net. Dacă lucrezi în sector privat, poate ai avut noroc cu o majorare; dacă ești bugetar, e mai puțin probabil.
Pasii care urmează sunt incerți. Guvernul va trebui să decidă dacă indexează pensiile și salariile bugetare cu rata inflației sau ține liniștea. Banca Națională nu prea are mult ce face cu o inflație generată de factori externi — curs de schimb slab, energie scumpă, materii prime scumpe. Doar controlul strict al masei monetare și menținerea ratei de dobândă la niveluri descurajante ar putea ușor frâna, dar cu cost social real.
Pentru cetățeanul obișnuit, mesajul e cinic: vei câștiga mai puțin, în termeni reali, decât anul trecut la aceeași vreme, chiar dacă numărul de pe salariu e formal mai mare. Asta nu-i economic abstract — înseamnă mai puțini bani pentru neașteptate, mai greu să faci economii, mai multă tensiune la sfârșitul lunii. Pe scurt, acumularea de mici scumpiri pe care le simți la fiecare cumpărătură e, de fapt, o eroziune reală și măsurabilă a puterii de cumpărare.